BIFURCAŢII. Metarubrică

Cu rubrica, e ca şi cu cercetarea. Începi să faci cercetare din pură curiozitate, din pasiune, îţi place, citeşti întruna, biblioteca e prea mică, eşti curios, vrei doar să înţelegi. Cît şi unde publici contează mai puţin. Încet, încet, intri în sistem. Ai nevoie de publicaţii ca să obţii un post, un grant. Curiozitatea n-a dispărut, dar nu îţi mai permiţi să stai lipit de o problemă la nesfîrşit, indiferent la rezultat (mă rog, dacă eşti Wiles, îţi permiţi). Ai nevoie de publicaţii, sînt tot soiul de inşi care ţi le numără periodic, îţi ţin socoteala mai dihai decît ţi-o ţii singur. Începi să aduni citări, băieţii vigilenţi le numără şi pe-astea. Plăcerea iniţială se instituţionalizează, doza de gratuitate din ceea ce faci se diminuează văzînd cu ochii. Publish or perish spun americanii: nu publici – nu exişti. Ai vrea, uneori, să-ţi iei o pauză, o vacanţă, să citeşti şi să te gîndeşti numai la ce te interesează, fără să-ţi pese dacă „iese“, dacă rezultatul va fi destul de bun pentru o revistă tare, dacă e suficient de original – trăieşti aproape cu teroarea că orice idee bună îţi vine l-a vizitat şi pe altul înaintea ta. Să te opreşti […]