BIFURCAȚII. Minunata lume nouă

De cîte ori stau de vorbă cu oameni din corporații, din bănci sau ascult reprezentanți ai unor mari firme, la televiziuni, sau cînd vin să le vorbească studenților noștri, sînt șocat să aud că, de fapt, ce îi interesează pe ei nu e, în primul rînd, pregătirea de specialitate a studenților, ci pregătirea de bază, minimală, dublată de „un spirit deschis“ (open minded, ca să fie mai clar), de „dorința de a munci în echipă“, de „dorința și capacitatea de adaptare la nou și de a răspunde provocărilor“ și, musai, de „gîndire pozitivă“. Or mai fi și altele asemenea pe care nu le-am reținut. Nu pare să conteze prea mult ce îi învățăm pe studenți, li se cere doar să se poată adapta. Și cam asta vedem în jur: indiferent ce-ai absolvit, lucrezi oriunde (excepțiile sînt profesorii și medicii, poate și juriștii). La început, mi se părea un sinistru limbaj de lemn, o mască hîdă pentru un hău intelectual uriaș. Treptat, văzînd că discursul e repetat de mai toată lumea, am început să mă întreb dacă nu cumva el chiar exprimă o realitate foarte palpabilă, de care noi, ceștilalți, ar cam trebui să ținem seamă, oricît nu ne-ar plăcea: la […]