BIFURCAȚII. Minunata lume nouă
- 19-11-2010
- Nr. 551
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 2 Comentarii
De cîte ori stau de vorbă cu oameni din corporații, din bănci sau ascult reprezentanți ai unor mari firme, la televiziuni, sau cînd vin să le vorbească studenților noștri, sînt șocat să aud că, de fapt, ce îi interesează pe ei nu e, în primul rînd, pregătirea de specialitate a studenților, ci pregătirea de bază, minimală, dublată de „un spirit deschis“ (open minded, ca să fie mai clar), de „dorința de a munci în echipă“, de „dorința și capacitatea de adaptare la nou și de a răspunde provocărilor“ și, musai, de „gîndire pozitivă“. Or mai fi și altele asemenea pe care nu le-am reținut. Nu pare să conteze prea mult ce îi învățăm pe studenți, li se cere doar să se poată adapta. Și cam asta vedem în jur: indiferent ce-ai absolvit, lucrezi oriunde (excepțiile sînt profesorii și medicii, poate și juriștii). La început, mi se părea un sinistru limbaj de lemn, o mască hîdă pentru un hău intelectual uriaș. Treptat, văzînd că discursul e repetat de mai toată lumea, am început să mă întreb dacă nu cumva el chiar exprimă o realitate foarte palpabilă, de care noi, ceștilalți, ar cam trebui să ținem seamă, oricît nu ne-ar plăcea: la […]
Nici de tradiţionalul spirit de echipă pare să nu mai fie nevoie; inedită celulă socială, jazz-band-ul improvizaţiei şi creativităţii ne va modifica din ţâţâni identitatea, modelul individului creator deplasându-se către cel creatic, adică cel care să-şi inventeze oportunităţi creative. Da, imaginarul este inventabil.
And, still, the world is not a dark place. Dupa ce va deveni evident pentru toata lumea (nu numai pentru cativa) ca esafodajul universitar este mai mult decat friabil si inca si mai mult obsolet, probabil ca veti disparea. Nici acum nu inteleg de ce exista atat de multe facultati de social sciences (nu mai zic de humanities, completely useless), cand, pana la urma, relevanta sociala a studiilor lui Ian Kershaw sau Joachim Fest de pilda se poate concretiza intr-o singura propozitie: Hitler si ideologia sunt absolut rele si absolut evitabile (lucru pe care il poate enunta, cu maxim de eficienta, si un profesor de scoala secundara). Sau la ce bune sunt studiile mistico-cabalistice ale Doamnei Frances Yates, care oricum nu pot modifica cursul stiintelor naturale? Sau eruditia lui George Steiner? Slabiciuni pentru esteti, invataturi pentru anacronici polymaths. Sa fim seriosi: nu cred ca studiile umaniste au contribuit cu o centime la cresterea educatiei civice, morale etc. din randul populatiei. Si azi, si acum 300 de ani suntem dispusi sa ne dam cu bata in cap in schimbul unei bucati de paine sau a unui cont gras in banca. Cat despre stiintele naturale, ce naiba ne inselam? Vor rezista doar in masura in care o mare corporatie sau armata sau alt investitor vor sustine laboratoare de cercetare. La ce bun sa finantezi stiinta daca la final nu vinzi si un produs care sa te imbogateasca? Tehnologie, medicamente, materiale de constructii mai ieftine si mai rezistente, metode mai bune si mai putin costisitoare de a produce bunuri si servicii, ce alt sens ar putea fi in spatele stiintelor in genere? Cat despre luatul de diplome ca sa lucrezi intr-o multinationala, sa fim seriosi: de la Las Vegas pana in Tokyo, inveti la locul de munca (sau, cel mai bine, urmezi un curs cu aplicatie directa in industurie platit direct de companie si asta numai daca vrei sa ai rol de conducere: pentru munca mecanica de jos e suficient team spirit si openmindness).