Bifurcaţii Moscova, după doi ani (II)

Cînd am ajuns anul acesta, în 14 aprilie, dacă n-aș fi știut că peste două zile vine Paștele, aș fi crezut că e Crăciunul. Frig, vîntoasă, ninsoare. Oricum, în oraș nu prea se simțea apropierea sărbătorii – retorica oficială de apărător al ortodoxiei și creștinismului nu pare susținută „la bază“, cel puțin nu într-un oraș ca Moscova. La Universitate, nici vorbă despre vacanță. Sîmbătă, inclusiv după-amiază, orele s-au ținut la facultate ca de obicei, despre lunea liberă nici pomeneală. Chiar în duminica Paștelui, la departament erau destui colegi și studenți prin săli (la ora 19 însă, polițistul de la poartă a trecut prin săli și birouri și ne-a dat pe toți afară fără multă ceremonie, ridicînd brusc tonul cînd s-au încercat negocieri – nu-mi imaginez vreun „badigard“ de la vreo universitate românească vorbind așa cu profesorii). Un semn palpabil că e, totuși, sărbătoare am avut într-un hipermarket Auchan (scris cu caractere chirilice „Așan“, ca să poată fi păstrat A-ul inițial tăiat de un măcăleandru) unde rafturile pe care ar fi trebuit să fie pîine erau acum pline cu simpaticul culici, cozonacul rusesc. Pe malul rîului Moscova, în Parcul Gorki – curat, bine întreținut, pregătit de primăvară, cu bordurile aleilor, locurile […]