BIFURCAŢII. My generation

Acum cîteva seri am revăzut cu delicii, la televizor, The Graduate, filmul din 1967 al lui Nichols, în care un proaspăt absolvent de colegiu e iniţiat în ale amorului de o prietenă a părinţilor săi, cuadragenară disperată de o căsnicie ruginită de mult, şi ajunge apoi să se îndrăgostească şi chiar să se căsătorească rocambolesc cu fiica acesteia. Nici nu ştiu ce-mi place mai mult: Anne Bancroft Robinson, nevrotică, avînd expresia aceea de animal hăituit şi conducînd imperial conquista, pentru ca, apoi, să ajungă să cerşească un pic de căldură în ultima scenă din hotel şi să sfîrşească într-o inegală concurenţă cu fiică-sa – deşi, puse alături…; Dustin Hoffman, trecînd pe nesimţite de la bîlbîială, stinghereală şi neînţelegere la siguranţă de sine şi aroganţă macho, reumanizat, apoi, de dragostea pentru puştoaică; uşurinţa cu care se trece peste dilema sexo-morală, oarecum în spirit power-flower, pentru că, nu-i aşa?, amor omnia vincit improbus; sau muzica lui Simon şi Garfunkel. Cei din generaţia mea – eu, cel puţin – , parcă pe toate le-am făcut defazat.   Filmul ăsta, pe care port.ro, în înţelepciunea sa cinefilă, îl cataloghează drept „romantic“, l-am văzut prima oară abia acum vreo zece ani. E frumos, e haios, […]