BIFURCATII. Nervi de vara

An de an, pe la mijlocul lunii iulie incepe examenul de licenta. in mare parte, o minciuna. Nici macar frumoasa. Examenul de licenta cuprinde doua parti. O proba scrisa, eliminatorie, urmata de prezentarea „lucrarii de licenta“. Niciodata nu mi-a fost clar de ce dam proba scrisa. Studentilor li se cere materia de baza, din anii 1-2, si un subiect, la alegere, din materiile optionale. La toate aceste discipline, ei au mai dat examene. Pe care le-au promovat, cum-necum, din moment ce au ajuns pina aici. De ce le reluam? Recunoastem cumva ca la primele infatisari i-am trecut pe nemeritate? Nici pomeneala. in teorie, acum, la final, ar trebui ca ei sa ne arate ca au ajuns la o intelegere superioara a materiei, ca pot privi cumva de sus – subiectele sint mai largi, formulate mai sintetic, nu punctual, ca la examenele de semestru. De fapt, cei mai multi nu ne arata nimic, nici n-ar avea cum. Se chinuie, sarmanii, sa buchiseasca din nou, la fel cum au facut-o in primii ani, aceleasi lucruri. Iar noi stim foarte bine ce ne asteapta, stim cum vor rezolva ei subiectele, doar tot noi i-am admis in facultate si i-am trecut si pina acum. […]