BIFURCAŢII. Nevoia de stînga

  • Recomandă articolul
Articolul meu, de acum două săptămîni, a stîrnit cel puţin un comentariu, care mă determină să explic mai pe îndelete felul în care văd aşezarea unora dintre actorii de pe scena noastră politică. Reiau, de fapt, ce am mai spus cu alte ocazii.   O eroare în care stăruie foarte mulţi e plasarea PSD la stînga. Eroarea provine, în parte, din inerţie: PSD e identificat drept urmaş al PCR – de fapt, drept continuator al nomenclaturii şi birocraţiei de partid dinainte de 1989 –, deşi acum generaţia lui Ion Iliescu nu mai deţine puterea şi nu mai impune linia politică a partidului. Eroarea mai provine şi dintr-o insuficientă definire a termenilor. Prin „stînga“, cei mai mulţi înţeleg „comunism“, şi anume acela trăit de noi înainte de 1989. Eu prefer să înţeleg „stînga europeană“ – mai precis, aceea reprezentată de partidele social- democrate de tipul celor francez, german sau nordic (mă refer la doctrină şi la acţiunea politică deja consumată, nu la faptul că unul sau mai mulţi dintre liderii lor sînt sau au fost în solda ruşilor de la Gazprom etc.)   Impresia mea este că PSD nu poate fi plasat la stînga în nici una dintre accepţiunile conturate mai […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.