BIFURCATII. Nici o sansa

„Anii de studiu la Normala au fost extraordinari, o scufundare totala intr-un mediu cu sute de congeneri, unde toti, oameni de stiinta sau umanisti, fusesera selectati numai pentru ca fusesera considerati capabili si promitatori de o comisie serioasa si riguroasa care nu se uita la nume si nici macar la nota de la bac. Apoi n-a mai fost asa, dimpotriva, pe masura ce ma infiltram in sistemul universitar, trebuia sa-i caut cu luminarea pe cei buni. […] Continua sa-mi placa sa fac cercetare si cind sint intrebat daca regret ca nu am ramas in Franta, raspund ca nu, pentru ca tara mea mi-a dat mult si sint bucuros ca m-am intors. Dar a trebuit sa muncesc enorm, mult mai mult pentru aceleasi rezultate pe care le-as fi obtinut in alta tara. […] E ca si cum am alerga cu catuse la picioare si am fi intrebati de ce nu ajungem primii.“ „Absenteismul, incompetenta, legea tacerii, superficialitatea si iresponsabilitatea pe care se bazeaza o buna parte din prost alcatuita noastra cercetare si din prost alcatuita noastra universitate…“ „Tine in mina primele trei capitole din teza, ma priveste piezis si-mi spune inocent: «Nu prea stiu ce sa fac cu teza asta, argumentatia […]