BIFURCAŢII. Niciodată toamna nu fu mai urîtă

  • Recomandă articolul
De patru zile mă chinui să scriu „Bifurcaţia“ asta, voiam să nu fie despre alegeri, să fie despre orice altceva – nu pot. Am fost la teatru, am făcut matematică, am predat – degeaba. Numai asta am în cap. M-au dovedit. O-ntorc pe toate feţele şi tot nu pricep: de ce e Johannis omul providenţial? Negoiţă ce-are? Nu-i tot primar? De sector, e drept, dar sectorul 3 bucureştean nu-i chiar un sătuc. Şi sectorul lui Negoiţă arată destul de dichisit. De ce nu merită omul ăsta, care are deja un program şi o echipă, măcar să-i spună parlamentul „Nu“, după lege? Ce-are-n plus Johannis de va salva ţara asta? E neamţ serios? Atît? Că altceva n-am auzit despre el ca viitor prim-ministru. Nici schiţă de program, nici echipă – i le fac alţii. Ar trebui să cred că el, care, dacă are vreun plan, îl ţine bine ascuns şi nici măcar nu participă la întîlnirile partidelor care-l susţin, va salva ţara doar pentru că îl vor liberalii, pesediştii şi udemeriştii. Păi, da, cu aşa susţinere, la ce-i mai trebuie program? Adică el, independent, tehnocrat (profesor de fizică, dacă nu mă înşel), va conduce un guvern politic făcut – de cine? […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.