BIFURCATII. Nostalgii, sper, nevinovate (I)

Cu sfiala si rusine marturisesc: am nostalgii de dinainte de 1989. Si nu e vorba numai de adolescenta, de tinerete, de fetele pe care le-am iubit in liceu sau de alte asemenea amintiri inofensive. Nu. Mi-e dor, la modul cel mai propriu, de unele lucruri de dinainte. Oricit de proaste erau, oricit de inferioare analoagelor de azi, le simt lipsa, le doresc intr-un mod usor, si de aceea inutil, psihanalizabil. Azi o sa va povestesc despre dulciuri. Despre unele am mai pomenit acum citiva ani, in Dilema, dar tema e, totusi, generoasa. Cred ca mai avem inca, pitit pe sub o canapea, un serviciu de farfurioare de dulceata primit cind ne-am casatorit. Era pe vremea cind se faceau cadou cristaluri cizelate, rosii sau albe, de exemplu bomboniere cu capac (sau erau pentru tigari?) de forma paralelipipedica. N-am apucat sa-l facem, la rindul nostru, cadou. Si, oricum, la ce bun? Nu cred ca in ultimii zece, cincisprezece ani am mai fost servit pe undeva cu dulceata. De fapt, farfurioara cu dulceata si paharul cu apa rece (in nici un caz gazoasa!) sint o placere mai curind livresca, despre ele mai mult am citit. in plus, haplea cum sint, o lingurita pe […]