BIFURCAŢII. Note de lectură

N-am cont de Facebook. Nu înţeleg această frenezie a comunicării. Pe de altă parte, sînt conştient că îmi tai singur accesul la  o mulţime de informaţii. Despre unele aflu, totuşi, prin ricoşeu. Aşa a fost cu derapajele rasiste ale lui inefabilului artist Sergiu Anghel despre care bine a făcut că a scris Iulia Popovici în Adevărul. Ce oroare! Preferam să nu le ştiu. Poate fi liniştit dl Anghel, nu e singur, o dovedesc comentariile pe Facebook şi în subsolurile mai tuturor ziarelor – cîteva mostre şi în  comentariile de sub articolele Iuliei Popovici; un anume gigione olteanu’, om cu treizeci şi unu de fani, îi doreşte să fie „proprietara unuia din apartamentele din casa aia de la timişoara, pe care vrea să le cumpere cîrpaci, unde pune cîrpaci fecale şi urină la uşă, unde te inundă cîrpaci şi-ţi face praf tavanele!“, aşa, să se-nveţe minte.  Sînt obişnuit, nu-s chiar o mimoză, şi totuşi, uneori, cînd stau de vorbă cu cîte un amic la care simt ceva nedefinit, cum să-i zic?, poate „o uşoară deplasare spre verde“ – benignă, deocamdată şi de care, sînt convins, nici el nu-şi dă seama – mă trece un fior şi nu pot să nu mă […]