Bifurcaţii. O carte excepțională: Lumea explicată (II)

După ce a discutat raportul dintre știin­ță și filozofie, argumentînd necesitatea separării lor, Weinberg adastă asupra știin­ței medievale, a rolului jucat de arabi nu doar prin traduceri (care „nu făceau știin­ță islamică. Ei făceau știință“) și a condamnării, în 1277, de către Biserică, a celor 13 afirmații ale lui Aristotel și Toma d’Aquino (condamnare revocată în 1325). De n-ar fi fost revocată condamnarea, crede Weinberg, efectul asupra dezvoltării știin­ței „ar fi fost dezastruos“, deoarece, „chiar dacă Aristotel s-a înșelat în privința legilor naturii, era important să crezi că există legi ale naturii“. Pe de altă parte, lucrurile nu trebuie duse la extrem: Piaget „credea că a descoperit la copii semne că ar poseda o înțelegere înnăscută a relativității, care se pierde apoi, ca și cum relativitatea ar fi cumva logic sau filozofic necesară, iar nu o concluzie bazată în ultimă instanță pe observarea lucrurilor care călătoresc cu o viteză egală cu cea a luminii sau apropiată de ea“. În fine, revoluția științifică începe odată cu explicarea științifică a sistemului solar – chiar dacă incompletă –, cu Copernic și Kepler. Aceasta e, deja, o poveste mult mai cunoscută. Totuși, și aici, Weinberg are observații și nuanțări extrem de interesante. De pildă, […]