BIFURCAŢII. O față a normalității
- 14-06-2013
- Nr. 677
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 6 Comentarii
Luna iulie e una ciudată pentru învățămînt. Cine citește în luna asta presa nu prea mai știe ce să creadă. Pe de o parte, rezultate dezamăgitoare la bacalaureat, pe de altă parte, premii peste premii la olimpiade. Anul acesta, s-ar putea să fie un pic mai bine: cu ultima găselniță ministerială, subiecte diferențiate, vom avea o rată mai mare de promovare la bac și tot românul va fi mulțumit, facultățile vor avea mai mulți candidați, poate se face loc și de facultăți noi – lac să fie… Nu e nimic rău în a avea subiecte diferențiate dacă, în consecință, și diplomele ar fi diferențiate, ca să nu deschidă toate aceleași porți. E micul amănunt pe care doamna Andronescu, în dragostea ei mare pentru copii, îl uită. Nu-i nimic, facultățile vor continua să fie o soluție la o problemă socială, și nu instituții care oferă educație superioară de calitate – cursurile trebuie să se adapteze studenților. Oricum, pare că spre asta ne îndreptăm. Olimpicii, la matematică, fizică, chimie, biologie, cu care ne mîndrim an de an, nu sînt atît produsul școlii românești, cît al minților lor mult peste medie și al devotamentului cîtorva profesori care-i pregătesc în afara sistemului. Și, […]
Daca prin educatie intelegeti acele norme sociale lipsite de logica si sens,universal acceptate fara pic de cuget, care se implementeaza in creierul copilului de mic,atunci e perfect daca nu ar exista educatie. Depinde cum definiti educatia. Referitor la copii inzestrati, e vorba de potential.. Nu putem sti cu siguranta ce va fi in viitorul acelor copii.dar in momentul actual trebuie sa luam cea mai buna decizie in functie de factorii pe care ii avem pana in prezent. Iar cea mai buna decizie e infiintarea claselor speciale. Este stupid sa tii pe loc niste oameni care ar putea asimila foarte rapid cunostinte. Scoala,la fel ca si legea,sunt facute pentru a desemna o linie acceptabila pentru societate.Nu poti sa ii tragi in jos pe cei care sunt cu mult deasupra liniei.
Parerea mea este ca nu ati pus intrebarea cui trebuie, sau unde trebuie. Mi se pare firesc ca un profesor in stiintele educatiei sa dea un asemenea raspuns. Raspunsul e cum nu se poate mai simplu si bun. Daca ati fi intrebat pe cineva responsabil cu Invatamantul, presupun ca ati fi primit un alt raspuns. Acei copii la care va referiti dv.nu prea vor mai avea interesul sa aduca schimbari pozitive in societate. Educatia – subliniez – e marea noastra problema la ora actuala. E nevoie de educatie, dar nu in primul rand de salarii mari, ci in primul rand de a fi lasati profesorii sa-si faca…meseria, fara presiunea unor lucrari de functionar public. In ultima vreme – relativ recent – s-au adunat atatea idei de consumat hartia, de te ia cu ameteala (elegant spus). Lucruri si lucrari inutile, reduntante, tabele si semnaturi, vanatoare de vrajitoare in toata regula, bomboana de pe coliva ia aspectele cele mai grotesti. Oare chiar nu vede nimeni? Cred ca profesorii adevarati nu cer salarii mari, nu mai speriati guvernantii; un profesor adevarat vrea sa se ocupe de clasele lui si de perfectionarea muncii lui. Ar fi mai putin costisitor daca in fiecare scoala ar exista inca o norma de secretara, de exemplu, sau de „laborant”, decat sa fie marite atatea salarii. Cu siguranta mai gandesc si altii ca mine, nu-i asa? Se pierd multi copii foarte buni, nu e nevoie de te miri ce clase, presupun. E nevoie mai intai de Educatie, pentru ca devine ceva pe cale de disparitie.
Am pus aceeasi intrebare unui profesor de stiintele educatiei: De ce nu exista clase speciale pentru copii mai inzestrati intelectual? De exemplu,.exista cluburi pentru copii talentati la un sport. Raspunsul a fost urmatorul: „Nu putem face acest lucru, deoarece i-am face sa simta inferiori pe copiii care nu vor face parte din acele clase, si asta le va afecta increderea in sine”. Mi s-a parut stupid, asa ca nu am mai continuat discutia. Acei copii au potentialul sa aduca schimbari pozitive in societate si sa aduca contributii in domeniul in care vor profesa.
Dl. Ornea – dupa propriile marturisiri, mare prieten si sfetnic ministerial timp de 2 ani (recenti) – semnaleaza brusc problema SNSB si salvarea venita de la Ad Astra. Ce nu se intelege in ce mai consta problema: cu banii, salveaza Ad Astra; cu ministerul, daca nici cel „ornist” nu a facut nimic, inseamna ca nu acolo este de rezolvat. Deci?
Sunt de acord cu domnul Cornel, asupra faptului că finanțarea reprezintă problema cea mai gravă a sistemului educațional românesc. Această problemă a constituit de fapt motivul principal al eșecului reformei din perioada mandatului Funeriu.
Și ca să dau o dimensiune concretă a gradului de sub-finanțare a sistemului educațional românesc, voi face o comparație între bugetul unei universități americane din Top 50 și bugetul educației din România. Pennsylvania University spre exemplu are un buget anual de 4,3 miliarde USD (aprox. 3,3 miliarde euro) un buget absolut comparabil cu bugetul anual al educației din perioada 2010-2013. UPenn are 4.300 de cadre didactice și cercetători și 24.000 de studenți.
Cu aceeași sumă de bani, în România se dorește instruirea a 3,5 milioane de elevi, 350.000 de studenți, 10.000 de doctoranzi, precum și plata salariilor a 300.000 de cadre didactice și 150.000 personal auxiliar !!! Despre ce sistem educațional vorbim și despre ce performanțe ? Educație numai cu apă și cu nisip e mai greu de făcut, ca să nu mai spun că la așa un buget, nici bani de apă nu ai tot timpul.
Și ca să venim puțin mai spre Europa, bugetul anual al Institutului Max Planck din Germania spre exemplu este de 4,4 miliarde euro. Universitățile sunt ceva mai sărace decât surorile lor americane, având bugete de DOAR 2-2,5 miliarde euro. Însă ei n-au nici lasere nici fazere (sic!).
Ar fi mult mai bine ca ministerul sa inceapa prin a redeschide scolile inchise in timpul minitrului Funeriu.
Ad Astra sponsorizeaza SNSB. Bun. Dar pe Ad Astra cine o sponsorizeaza?
Daca vrem invatamant solid (inclusiv insule de excelenta) trebuie sa-i platim pe profesori (pe toti) corespunzator.
Domnul Ornea este insa preocupat numai de cercul mic din jurul domniei sale.
Tara nu se termina la Bariera Vergului!