Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
BIFURCATII. O Românie aproape neştiută
- 03-02-2012
- Nr. 610
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 12 Comentarii
O postare pe blogul Isarlâk al prietenului Gabriel Istrate (http://gabrielistrate.wordpress.com/), informatician, m-a făcut să-mi dau seama că, asurziţi de vacarmul politic, de ceea ce ar trebui să fie doar un inevitabil (sau nu?) zgomot de fond pe care nici să nu-l băgăm în seamă, riscăm să nu mai auzim semnalele unei alte realităţi, nu mai puţin importante pentru evoluţia acestei ţări – poate chiar mai importante. Pe lîngă prea vocalii politicieni, gazetari, analişti care se îmbulzesc dizgraţios pe ecranele televizoarelor şi în paginile ziarelor, ba chiar şi în ale revistelor culturale, există încă atîţia oameni modeşti, neştiuţi, care-şi fac treaba în linişte şi ale căror eforturi ar merita susţinute, măcar prin menţionarea lor, dacă altfel nu putem. În articolul „Farmecul discret al istoriei locale“, Gabi povesteşte dspre postul timişorean de televiziune Analog TV. Am citit, am văzut: are dreptate. Şi mi-am adus aminte că, în timp ce căutam pe net concerte de muzică clasică, am dat, întîmplător, peste pagina www.clasicefantastic.ro. Nu ştiam despre ea. Aşa am aflat că Filarmonica „George Enescu“ organizează de mai bine de un an concerte educative de muzică clasică şi jazz, la Ateneu, fireşte. Biletele sînt ieftine (gratis pentru copii sub şapte ani, cinci lei pentru […]
C-abea akuma, trezit da pan\\\’ betzie mi-am dat sama ca am facut o gafa de-a dreptu\\\’ monstruoasa: c-am scris, in loc de-o
\\\”inca o data\\\” o \\\”inc-o data\\\”.
Imi torn cenusha-n cap. Far\\\’ da discutziune. Dar, io v-am \\\”pus\\\” odata pan \\\”garda\\\”: cum ca, pa mine *nu* ma cheama Nea Iancu, pa mine ma cheama nea Marin. Scriu, intotdeauna, far\\\’ de-a mai *verifica*: o scriu, la \\\”prima videre\\\”. Shi, ca atare, sa strecoara *nenumarate* gresheli.
Dar, hei: ma semnez *cum ma semnez* &astfel ca *sper* ca mi se pot ierta greshelile.
Videtzi? Videtzi cum, anume te poate pune la punct cineva, cu *umor*?
Va *chiar* multzamesc, s-o *chiar* shtitz\\\’ !
Cele bune, domnule/doamna,
Nea Marin
P.S. Mda, ar trebui sa fiu muuult mai atent cand scriu. C-o fac pan\\\’ chiar public. Deshi, chiar p-acilea, *nu public*.
Io nu ma \\\”leg\\\” niciodata, dar *chiar niciodata* d\\\’orthographia , sa-i spunem/scriem, pre-opinentului. Nu de alta, da\\\’ n-am timp &mi-am &dat sama cum ca potzi scrie *impecabil* facand \\\”reclama\\\” unor abominatzii (hm.. \\\”abdominatzii\\\”?).
Imi pare *chiar rau* ca nu am diacriticile alea, ca sa va fac cetitu\\\’ mai ushor. Da\\\’, nu le am &basta…
ce sa zic? Uite ce mai zic: cunoshtintzele mele in materie de limba romana-s *shi* mai umile. Poate c-ar fi sunat mai bine s-o fac „din nou”. Iaca: o admit, bre & va chiar multzamesc, sa shtitzi!
Ca, sa o shtitzi: cu ai d-au *umor*, io ma port ashishderea.
Ca ne chiar „omoara” chiar *lipsa da umor*, dom’le/doamno: ca mai tatzi se iau pan’ prea mult serios, zau!
Cele bune, sanatate,
Nea Marin
Domnule Marin,
Imi este foarte greu sa va inteleg. Spre exemplu, ce vrea sa insemne „da’ o *fac* inca odata”? Din umilele mele cunostinte, odata=candva. Prin urmare, ce doriti sa comunicati?
Domnule \”Pentu Marin\”, nu shtiu cum sa va mai explic, da\’ o *fac* inca odata (mde, pana cand &Dvs. vetzi \’tzelege! – ma scuzatz\’, da\’ rautatea io n-o pot digerea, neam!):
parca era vorba despre faptul ca Liviu (Ornea) scria despre acei oameni \”neshtiutzi\”, care-shi dau (pa gratis!) da pan\’ timpu\’ liber etc. etc. Pai, cum sa *nu-i admiri*, bre, domnule, p-acei oameni *chiar destoinici* (fie ei, preteni, au ba, ai lui Liviu Ornea, vandutu\’, sceleratu\’ etc. etc.)?
Daca pa *asta* nu o putetz\’ chiar \’tzeledge, (da\’ , poate ca n-atzi cetit *decat* comentariile, n-am ci sa va fac), noi , zau ca *nu avem ce anume discuta*…
Numa\’ fain,
Nea Marin
Pentru cei care nu traiesc pe propria piele binefacerile Amicului de gen neutru al domnului Ornea, lucrurile par a fi haioase, din moment ce titlul postarii este „ha ha”. Fiecare cu optiunile sale. E usor a comenta din departari despre „experimentul” la care este supusa tara in aceasta perioada!
Domnule Moroianu,
noi doi suntem „cam d-aceeashi meserie”, da’ nu ne-am „cunoscut” inca. Shi, ma scuzatzi, nici nu crez ca vom face cunoshtintza, v-odata.
De ce? E-atat de *simplu* incat Dvs. nici nu va putetzi inchipui: e vorba *doar* de faptul, chiar *simplu*, ca pan’ universul *meu* exista *muuuult loc *shi* pentru admiratziune*.
Ceea ce, pan’ al Dvs., daca e sa ma iau dupa „ferocitatea” & chiar *multzimea* postarilor Dvs. de chiar mai sus, pai, *cam lipseshte*…
Vezibine: c-am „dat” shi-n dragul meu Liviu, pe care l-am *intalnit prima data* vara trecuta, intr-un hotel din Brashov (cu toate ca el, s-o *bine* shtitzi, nu cred ca vrea sa ma ia de nevasta) atunci cand credeam *io* ca *nu* le zice chiar bine. Shi, cred ca *nu i-a picat bine*, dar a *avut* gratzia de-a ma *intzelege*, de-a intzelege ca parerile pot fi *diferite*.
Shi, Domnule draga: sa „dai”, intr-un amarat de cetitor (moi! – care-i scriam editorului, nu m-adrisam Dvs.), *doar* pentru ca-i place shi *lui*, odata, ce-a scris autorele, Dvs. vi se *chiar* pare cum trebe?
Uite, mie nu. Ca, dac-ar fi *fost* argumente (shi nu doar o isbucnire rautacioasa & gratuita), nu m-ar fi deranjat.
Shtitzi prea bine – o cred- cum mere vorba da pan popor: fereasca-ma Domnu’ da preteni, ca da dushmani am io grija.
Chiar, e *chiar* pacat, domnule Moroianu, sa va „datz’ ” la mine kiar asha, zau. Ca, cine shtie? Poate ca descoperim ca, de fapt, noi (poate ca chiar cu totzii!) chiar *credem* in aceleashi valori.
Shi-acuma, *akuma* v-o spui, v-o declar: ma facu mama catolic, da’ ma facu’ tata *oltean*…
Cele bune , sanatate & oleaca mai multa *seninatate*, bre: ca e *bine* sa vorbeshti oamenii de *bine*, e *rau* e sa-i vorbeshti/scrii *de rau*,
Nea Marin
Rezulta un PS in care va explicatzi pentru niste „prieteni”
pe care nu-i cunoasteti decat din auzite, reusind, datorita acestui efort dezinteresat, sa-l dati complet uitarii pe PRIETENUL pentru care combateti de atata vreme!
Este o performantza de autodepasire pentru care orice fakir sau maestru de Raja Yoga v-ar putea privi cu respect, amintindu-si ca
Where is Krshna, the Lord of Discipline,
And where is Bowman, the son of Prtha,
There fortune, victory, prosperity,
Ands statecraft are firmly fixed, I ween.
(Bhagavad Gita, XVIII 78)
Nicidecum. Nu obisnuiesc sa pun P.S.-uri la un articol cu referire la un altul. Și știu foarte bine ce fac. Regret că nu sînt atît de subtil pe cît mă credeți. Toate cele bune.
Este perfect adevarat ca un matematician nu poate intra in niciun conflict de interese atunci cand semnaleaza elogios initiva organizarii unor concerte educative pentru elevi la Ateneul Roman: indiferent de prietenia care-l leaga sau nu de autorii initiativei respective. (Pentru simplul motiv ca intre muzica si matematica nu exista nici un fel de interferentze sau influentze posibile in plan administrativ sau institutional.)
Doar ca PS-ul Dvs, stimate D-le Ornea, in mod evident
nu se referea doar la demersul de saptamana aceasta, (facut in sprijinul unor persoane de care va leaga o prietenie oricum destul de indirecta, din moment ce ati aflat de initiativa lor de pe site-ul unui ALT prieten) – ci la unul mult mai vechi, care v-a atras deja repetate critici pe acest forum: cel prin care, in calitate de prieten declarat, v-ati situat fara rezerve de partea unui ministru extrem de controversat, care coordoneaza intregul sistem din care si Dvs faceti parte in calitate de profesor la Universitatea Bucuresti.
Asadar PS-ul de saptamana aceasta avea o incarcatura mult mai complexa, de al carui subtext numai cititorii atenti ai rubricii Dvs (printre care ma numar) isi puteau da seama.
Mai e nevoie sa va argumentez ca el raspundea (intr-o maniera cu totul sfidatoare) reprosurilor unui conflict de interese, si anume unul fara nicio legatura cu educatia muzicala sub cupola Ateneului?
Păi, nu prea… Ați fi avut dreptate dacă aș fi încercat să vă înșel vigilența (atunci satisfacția ar fi fost deloc oblică, ci fățișă, asemenea celei pe care o ai cînd răsufli ușurat după o călătorie fără bilet cu autobuzul). Dar P.S.-ul tocmai rolul ăsta l-a avut. Să atragă atenția că nu vreau să înșel pe nimeni. Pe de altă parte, eu nu sînt arbitru în nici o competiție, deci nu am vreo obligație de imparțialiatitate. Așa că nu cred că scriind de bine despre prieteni comit vreo neregulă. Iar despre (conflict de) interese nici nu poate fi vorba.
Nu-i asa ca exista o anumita satisfactie oblica in a da cu tifla criticilor incalcarii uneia din regulile nescrise ale deontologiei publicistice si profesionale (evitarea conflictului de interese aparut cand cineva este chemat sa aprecieze meritele rudelor, prietenilor si apropiatilor de orice fel)?…
Nu degeaba si Nea Marin va felicita in stilul d-sale inimitabil:
„Ma bucur nespus […] batrane, tzine-o tat asha”…
Fiindca – adaug eu – numai asa vom reusi sa iesim vreodata din sfera de atractie a retzelelor oculte si a moralei publice de tip balcanic!
tre\\\’ chiar *mai des*, batrane.
Ca, sa o shtii: tzara noastra, atata cata mai e , de *aceshti* oameni e \\\”dusa mai departe\\\”.
Pe Ei, nu-i shtie chiar nime, ca Ei nu-hi fac reclama, n-apar pa sticla precum tate pitzipoancele, precum tatzi ghiertzoii.
Ca ei, doar, *fac*…Shi, sa o *bine shtii*: e multzi.
Shi, uite: pan\\\’ fatza Lor, io-mi chiar scot palaria. Shi, Ei o chiar *shtiu* (ca mi-o scot), ca dor *scriu despre Ei*.
Ma bucur nespus c-o faci ashishderea, batrane, tzine-o tat asha,
Nea Marin