Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
BIFURCAŢII. O sumă de fatalități
- 11-01-2013
- Nr. 656
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 5 Comentarii
Degeaba scrie în lege că Educația trebuie să primească minimum 6% din PIB-ul fiecărui an. Educația nu primește 6% din PIB, și diverși oameni pricepuți demonstrează că nici nu poate să primească atît. Fatalitate: Educația este și va fi subfinanțată. Degeaba se dă o lege prin care salariile bugetarilor cresc cu un anume procent. Oameni pricepuți, în frunte cu președintele țării, explică de ce legea nu se poate respecta: pentru că, fatalitate, nu sînt bani. Degeaba scrie în Constituție (art. 115 alineat (5)) că „Ordonanța de urgență intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunță asupra ordonanței, aceasta este considerată adoptată și se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgență. Ordonanța de urgență cuprinzînd norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevazută la articolul 76 alineatul (1)“. Guvernul Ponta emite o […]
III „Diatriba” pe care o acuzati (simtindu-va „parte”) este expresia unei anumite indignari a cuiva care „chiar stie” ce si cum, in fata unei critici „mixte” in care multimea neavenitilor este densa si zgomotoasa. Altfel, admit ca rabdarea nu e prima calitate a autorului.
IV-VII Eh, aici „va razbunati” la greu, mergand in spate inca doua articole; si asta doar inchipuindu-va ca sunteti vizat! Intelegeti, sper, de ce nu va raspunde dl Ornea. Incheiati, apoteotic: „Ce ar vrea domnul Ornea sa se mai interzica? Co-autoratele intre un poet si un desenator?”. Chiar merita autorul fraza asta ? Sau „v-a cam scapat pasarica pe gura”? Sper ca ma intelegeti, n-as explicita mai mult. „Deplina urbanitate”, sigur.
VIII-X Prima „dezlegare a misterelor”: apar semnele inconfundabile ale apartenentei dvs la IDIOSINCRAZIA mentionata deja. „Partida dlui Ornea…”. Dar si minunata fraza:
„In anii 90 au fost niste zvircoliri paroxistice, mai mult sau mai putin justificate cauzal de legititatile luptei politice si cu accidente de indeterminism social, dar au trecut.” Asa va pare, chiar au trecut ?! Ce bine ar fi.
Subscriu la parerea ca, dupa aderare s-a manifestat o incetinire (chiar pana la zero, uneori) a reformelor. Nu subscriu la ideea (obsesia) existentei unui unic vinovat. Cred ca „baietii” au zis ca „si-au facut treaba, pot sa se intoarca la furat”.
XI-XIII Am promis sa nu mai scriu politica aici, deci ma marginesc sa constat „dezvelirea completa a misterului” prin declaratii absolut lamuritoare (pt. mine). Adaug doar ca, dupa stiinta mea, dl Ornea NU e ceea ce insinuati, adica un adept al…Si, cert, nu face parte dintre „boierii” atat de urati de „proletari”.
XIV Deci, dl Ornea isi „maltrateaza publicul”; plus insinuari „nu frumoase” (ca sa va citez) cu „indemnizatii si contracte”. Care public stimate coleg?! Cam cati cititori „altfel decat noi” (cultural-profesional) or fi pe-aici ? Vorbiti in numele lor, dar dvs sunteti cel scandalizat.
XV-XVI „…sint oripilat de furia oarba cu care s-a desfasurat rafuiala reformista…”.
Nu stiu in ce disciplina activati, dar la matematica rezultatele au fost: cele mai corecte si normale criterii si cea mai valoroasa comisie de evaluare (din ultimii saizeci de ani). Nu pot generaliza, poate in alte sectoare a fost altfel. Introducerea camerelor de supraveghere la Bac, ca masura a statului de combatere a fraudei, este, dupa mine, cel mai semnificativ act reformator din invatamantul romanesc de dupa ’89. Daca tot suntem colegi, sper ca INTELEGETI ce inseamna faptul ca in Romania SE COPIAZA de la clasa intaia pana la…doctorat! Daca nu intelegeti, dati-va demisia; sau, minimal, nu va mai dati cu parerea despre EDUCATIE! Cei care deplang, de zor, „hotia”, sa faca bine sa reflecteze cand si unde se invata. Da, dl Ornea a fost „de partea lui Funeriu” (cu rezerve si critici unde a fost cazul).
Va dau dreptate asupra „omului Funeriu” (ca si asupra…). Nu e un bun partener de dialog, e „ardelean capos”, are „coada sus” (eh, ca n-o fi singurul!). Dar e urat si gresit ce scrieti despre activitatea sa stiintifica: „Ar fi stat mult mai bine daca nu dadea stiinta pe pozitia de politruc.” Si Spiru Haret ar fi lasat inca si mai multe teoreme minunate daca nu devenea ministru. Dar „publicul” de care vorbeati (de la stanga)
n-ar fi priceput nimic din ele. Asa insa a avut parte de EDUCATIE! (am vorbit de Haret, dar…).
XVI-XVII Aici v-am dat nota cea mai mica; la „urbanitate”…Va „justificati” anonimatul (care va da niscaiva avantaje, nu-i asa ?) dar va „dezveliti pudic” minunatul h-index, care, desigur, e mai mare ca al altora! Ma numar printre cei care considera citarile ca un criteriu esential in estimarea valorii stiintifice a unui articol. In acelasi timp, cred ca acest „h-index” este O TAMPENIE!!! Cred ca ajunge sa spun ca autorii Bibliei l-ar avea…egal cu UNU. Nu stiu la ce „maciuceli” ati asistat in domeniul dvs. La matematica, n-au fost. Si nu am folosit (in legislatia Funeriu) acest parametru idiot, h-indexul. Dar
am dat pondere citarilor, celor aparute in publicatii serioase. Asa ca prea usor treceti la insinuari de tipul:
XVIII-XIX ” Domnul Ornea si ai lui nu au ambiguitati in privinta pro-rectitudinii proprii, ceea ce e ok, in spiritul luptei bazate pe interese si credinte, dar e foarte eronat a le colora in nuantele pastel ale moralitatii.” Ca auto-definirea moral pozitiva este, de regula, un semn ca … lipseste, sunt perfect de acord. Doar ca n-am remarcat asta la cel pe care il criticati. Si, nu doar ca nu aduceti nici o dovada, dar mai si aratati, cu prisosinta, ca nu-i prea cunoasteti realizarile. Doar ca va irita stilul scrierilor sale din OC. Oare DE CE va irita ?
O ultima intrebare, la care m-as bucura sa reflectati cu sinceritate:
ALTI „MAESTRI”, DIN „CEALALTA TABARA” (FATA DE DL ORNEA!), VA PAR MAI „VACCINATI CONTRA UMBREI EGO-ULUI CE ACOPERA REPREZENTAREA CORECTA A LUMII” ?!
Stimate Domn Coleg (anonim)
Deja am rezistat cu greu a va raspunde la articolul din numarul trecut. Asta din mai multe motive: intai, stiind ca dl. Ornea nu o va face. Apoi, pt. ca erau atat de multe puncte de dezacord. Dar m-am multumit sa constat ca alti doi „colegi de subsol” au rezolvat problema. Acum insa, vazand modul in care perseverati, cred ca e de datoria mea sa intervin, pt. ca:
Din nou, sunt convins ca dl Ornea nu o va face, iar ceilalti doi poate s-au plictisit de polemici cu dvs. Dar cred ca principalul motiv este ca nu suport sa vad cum unii oameni (nu neaparat de rea credinta) merg in maini si se mira ca s-a intors lumea pe dos…
Fac unele precizari preliminare, ca sa fim bine intelesi:
Dl Ornea mi-a fost student, apoi coleg si amic. Asta s-ar putea sa ma faca subiectiv, dar imi si asigura faptul ca stiu despre ce/cine vorbesc; nu am fost mereu de aceeasi parere. Dl Ornea este astazi unul dintre cei mai buni profesionisti in domeniul sau de specialitate, dintre cei ramasi in Romania. Se bucura de o pozitie privilegiata (legata, probabil, de traditia familiei din care provine) in raport cu cultura „complementara specialitatii”; asta explica pozitia sa de autor cu rubrica permanenta la OC. Iar faptul ca este profesor universitar explica de ce chestiunile legate de invatamant (cu precadere superior) sunt tema predilecta a scrierilor sale. Ceea ce unii doar insinueaza, iar eu confirm, este implicarea sa puternica in tentativa de a introduce o reforma autentica in invatamantul superior, prin promovarea unor standarde si reglementari legale dupa model european/vestic. Nu stiu ca sa fi avut foloase personale din aceasta activitate administrativa, nici sa fi fost angajat politic in vreun fel. Dupa standardele mele, dl Ornea este cel mai „echidistant politic” dintre cei care scriu permanent in OC. Din toate aceste motive, imi displace profund sa vad cum este atacat, in varii registre, de la mitocanii crase, pana la argumente sofistic-sofisticat-subtile. Ca veni vorba, NU subscriu deloc, stimate domn, la complimentul interesat care vi s-a facut in numarul trecut: se pot spune lucruri irelevante, stupide, rautacioase, nesincere, absurde, interesate etc si folosind un limbaj „deplin urban”. Oricum, acest „forum” are garantata o anumita urbanitate, „de sus”-de unde se vede ca, uneori, are si cenzura folosul ei…
Ma refer la textul dvs numerotand paragrafele si, la nevoie, dand citate:
I „…interdictia rectorilor de a fi parlamentari…nu este, neaparat nociva…”. Dvs aveti idee cat TIMP iti ia ca sa fii (cu adevarat) RECTOR ?! Deja trebuie sa-ti sacrifici cariera stiintifica. Deci sa facem cat mai multe lucruri simultan, ca o garantie ca le facem prost? Dar cam cati BANI rezulta din acest cumul, v-ati gandit? Va pare o „frumoasa
idee de stanga”, nu ?
„…doctorate de duzina…” Stiti ca, in ultimii douazeci de ani numarul conducatorilor de doctorat a crescut DE ZECI DE ORI (poate de SUTE de ori)? Stiti ca, urmare a plecarilor la doctorat in strainatate, numarul potentialilor doctoranzi MERITUOSI a scazut DE ZECI DE ORI ? Intelegeti ca rezulta o SCADERE A CALITATII DE SUTE DE ORI ?!
Imi amintiti prin „inocenta” de un alt MARE reprezentant al IDIOSINCRAZIEI DEFINITORII pt. OC in ultimele sase luni, care scria, aici, in vara:
„…X (Dusmanul Omenirii, stim noi cine, n.m.) care le-a luat profesorilor pana si sporul de doctorat…”. Ca si cum n-ar trebui sa stim ca a fi doctor este o conditie PRELIMINARA pt. a accede in invatamantul superior, deci NU trebuie remunerata. Dar, de, originalitatea noastra…akademika.
II „…dl Ornea… nu crede intr-o lume optimizabila…”. Nu zau ?! Dvs aveti idee CAT TIMP a pierdut omul asta in varii sedinte, citind varii capitole sau propuneri legislative, indeplinind functii administrative etc, pt. a transforma convingerile sale privind reforma inv. sup. in realitate ?
Revin cu partea a doua, nu vreau sa va concurez la lungime!
Un articol in care raportul intre vointa si reprezentare nu e chiar bine temperat. Vedem in prima parte o suma de ale naibii fatalitati asignabile deja proastei guvernari usl. Unele din ele nu sint nici relevante, nici numaidecit nocive, in sine. E.g. chestia cu interdictia rectorilor de a fi parlamentari. Cei ce candideaza pentru rectorat sint oricum deja predispusi la trocul si trucul politic (indiferent de proportia intrinseca intre inclinatia altruista intru serviciul semenilor si interesele meschine, in constructia carierei) asa ca pot, cred, servi si in parlament, aici avind de a face cu o ruleta a calitatii semintelor umane, unii cu bun folos, altii, pasibili de trista amintire. Un producator de doctori de duzina poate intimpina criticile severe ale confratilor inca din etapele incipiente (seminarii de catedra, prezentari de referate ale doctoratelor, critici anihilante chiar la sustinerea publica), asa incit sa i se taie avintul rutinei chiar si in conditiile unei legislatii ce nu a gasit inca numarul de aur al raportului doctoranzi/docenti, care, mediat pe toata populatia academica, ar putea fi chiar 1.618etc. O societate civila functionala se poate ocupa cu destul succes de amortizarea socurilor punctelor proaste sau discutabile din legile, inerent, schematice.
Din pacate dl. Ornea nu prea contribuie la o astfel de lume pentru ca, neputind crede – nici candid, dar nici altminteri – intr-o lume optimizabila, in dependenta functionala de tot restul tarii si globului, ar vrea sa se identifice ca facind parte dintr-un pluton ales al speciei intelectualilor, simtindu-se obligat sa gindeasca in numele unei periferii extinse si anoste, nereceptive la statuarile sale (vezi articolul de la sfirsitul anului trecut). Si continua cu asertiuni de aceasta speta si aici.
In partea a doua vedem o diatriba catre niste contraopinenti, dar lipsesc referintele necesare pentru identificarea obiectului patimii sale. Sa fie colegi, neamuri, autori de prin alte jurnale? Sa fie galeria de pe forumul articolului? Nu e onorabila aceasta ambiguitate. As inclina sa cred, cu teama ca asta ar putea sa insemne tentatia unei auto-flatari prea mari, ca, luind drept indicator unele epitete din discutia de agora electronica a articolui precedent, folosite insa fara ghilimelele “de rigoare”, dl. Ornea ar putea sa ma vizeze, cumva, poate. Chiar daca ma insel in particularul chestiei, tot ma identific solidar ideatic cu impricinatii anonimi.
Mi-am exprimat in rindul trecut niste puncte, nebanale as zice, si -totusi- cu o anume urbanitate si nu vad de cind acest mod de comunicare a ajuns incriminabil, ba chiar si obiect de colorat in stari de spirit pe care pe care pulsiunile autorului il mina sa le atribuie vag definitului oponent. Eu cred ca modelul meu era o fenomenologie rezonabila pentru evenimentele discutate, dar, in caz ca apartii unei alte paradigme, in care acestea nu se fiteaza datelor si interpretarilor proprii, poti sa delimitezi partile ce nu raspund testului falsificabilitatii, cum am facut in discutia cu un partener de pe chatt (profesorul), fara sa incerci sa te cocotzi pe axa zenitului moral, inchipuind creaturi dubioase la orizont si monstri colcaind in nadir. Poti sa cistigi astfel o suma de fatalitati, dar scapi insumarea “de harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi”.
Nu il invidiaza pe contraopinent, carevasazica. De unde reiese obiectul vreunei invidii? A devenit stilul comentatorilor de pe forum obiect de invidie? Cam ingrata si cu totul nepotrivita, chiar ca principiu de politica editoriala, atitudinea autorului fata de public. De fapt, daca ar fi sa returnez cu patima egala procesul de intentie in pandant moral (autorul nici nu mai asteapta sa vada infricosatul vifor al replicii ce va sa vie, dar stie deja ca e sub standarde), extrapolind lipsa invidiei, dam peste condescendenta si dezavuare, ceea ce, iar, nu e frumos.
Intr-un articol din vara dl. Ornea acuza niste tehnici de manipulare, desi se referea, cam impropriu, la un pamflet scris de un poet. Acum domnul Ornea isi creeaza niste adversari de paie, indoielnici- prin definitie- si acopera tabloul cu descrirea sentimentelor autorului, desi nu despre asta ar trebui sa vina vorba, daca ajungem la cuvinte-cheie mari, ca responsabillitate. Asta ce fel de tehnica este?
Intr-un penultim articol, domnul Ornea ii cerea lui Mos Craciun si nu stiu carei organizatii civice sa ii aduca un partid de stinga, cu totul si cu totul nou, asta repede, intr-un an, fara sa isi formuleze reprezentari realiste despre cum, de ce si din ce se face un partid. Dinsul mai voia interdictia aliantelor. Idei de maxima responsabilitate, ma intelegi! Ce ar vrea domnul Ornea sa se mai interzica? Co-autoratele intre un poet si un desenator?
In partida domnului Ornea se inscriu cei ce iti raspund la chestii de azi cu reverberatii de acum 23 de ani. Eu cred ca ar fi igienic sa impartim timpul pierdut in doua etape si sa judecam apasat doar ce s-a intimplat dupa intrarea in UE. In anii 90 au fost niste zvircoliri paroxistice, mai mult sau mai putin justificate cauzal de legititatile luptei politice si cu accidente de indeterminism social, dar au trecut. In Germania Achtundsechziger-ilor problematica sociala nu era nicidecum cea a hitlerismului si nu cred ca era cineva interesat de sofisme in care social-democratii lor sa fie taxati drept cripto-national-socialisti.
[La noi, intelectualii de prima banca (fara ca pozitia in fata sa aiba si reala legatura cu profunzimea gindirii si consistenta operei) au faultat cu violenta orice timida idee de stinga, facind atit recurs ipsationist la trecut, incit, inevitabil, cei mai sovaitori in credinta intr-un rol al lor in destinul lumii au stat, din cumintenie si mioritica fatalitate, deoparte. Da, psd-ul sta cam prost la universitari-academici. Dar asta e si rezultatul politicii de bully anti-stinga practicata cu o iresponsabila lipsa de obiect, vreme de doua decade. Si apoi venim si ne dorim, utopic, partid de stinga nou-nout si in acelasi timp sa stam si in aceeasi banca cu Liiceanu, in fata, in ariergarda boierilor spiritului. ]
Deci, daca ne numaram zilele de la momentul intrarii in UE, vreau sa amintesc atmosfera inceputului. Loc de emotii tari nu prea era, din cauza suprafetei prea mari de furnir oficial din fundal, limbajului cu rumegus si figurantilor de carton, dar, orisicit, toata lumea spera, chiar cu ceva teama ca asta ar insemna si niste standarde cam incomod de ridicate pentru fiecare, ca de acum va fi mai altfel, macar incremental mai riguros. Cine a spart tacerea temerilor si sperantelor de inceput de drum? Basescu, tragind sforile spargerii aliantei DA. Si asta a dat semnalul ca se poate si de aci incolo cu stilul de balcan hilar! La o luna dupa intrarea in UE, minunatul nostru presedinte isi cotonogea prim ministrul cu alegatia de european cu papion.
Cred ca, judecind cu deplina responsabilitate, domnul Ornea ar trebui sa includa si constatarea unei mari fatalitati, ca “summa” a sumei sale, ca, vai, epoca noastra UE, coincide cu epoca Basescu, inca. Poporul, cu vointa difuza, ar fi vrut sa vada cum arata stelele UE si fara tangajul impus de cirmaci, tot tragind inspre zone cu hula si furtuna, dar mergind pe mina intelectualilor progresisti de pe puntea superioara, s-a lasat momit, ca de sirene, intii de sonoritatea frumoasa a uni-nominalului (parca imbinind radacinile nobile ale universaliilor si nominalismului)- asta cu ocazia primei suspendari, apoi, usor intimidat de amenintator –le-aratam-noi-lor-ul din propaganda referendumului reducerii camerelor parlamentare, ilegitim concatenata cu cea a alegerior prezidentiale,si-au zis oamenii ca mai bine sint in tabara mardeiasului ideologic, decit pe de laturi, ca, cine stie… In fine, cind poporul nu le-a mai fost de folos, progresistii, in baza de tehnicalitati adjudecate la mustata, au cistigat continuarea epocii Basescu-UE, cu o glorioasa si foarte responsabila, ma intelegi, chemare la boicotarea alegerilor.
De ce filipica asta gen “sa nu uiti Darie”? Pentru ca, domnul Ornea aminteste in persiflare de cei ce opineaza contra lui Basescu, ca si cum problematica asta ar fi una derizorie. Iar asta, se subintelege, i-ar plasa in clasa ridicolilor consumatori de teorii ale conspiratiei. Dezaxiologizati.
Nu nu este asa! Prestatia presedintelui tinde spre limita raului absolut. Domnul Ornea a igorat dintotdeauna cantitatea de violenta injectata in societate de acesta, incercind a se degreva, din cind in cind, prin condescendente, la adresa unor forme, nu a fondului. Domnului Ornea, nici macar din spirit de cavalerism, nu pare a fi fost indignat cind presedintele, distribuitor oficial de decoratii “Barbatie si Virtute”, lovea in diferite forme de aparitie a sexului frumos in lume: tara de mamicutze si bebelusi, prezentatoarele rujate, jurnaliste ce trebuie intinse pe masa sau tiganci imputite, profesoarele vinovate ca nu lucreaza opt ore, foc continuu. Am auzit pe undeva ca spiritul de dreptate ar depinde de o gena anume. (Iata ca sint si eu incomplet, neprezentind referinta, dar totusi o postare nu are responsabilitatile unui articol). E posibil ca cei carora le lipsesc citiva kilobiti din gena aceea isi suplinesc reprezentarile Dasein-ului, Mensh in der Welt, prin clamarea mecanica si exacerbata a moralitatii proprii, mergind pina la anihilarea (cu probe insuficiente) prezumtiei de moralitate a celorlalti.
Isi reprezinta domnul Ornea publicul cititor? Dumnealui scrie de multe ori chestii care pot fi importante sau discutabile pentru o anume parte a publicului universitar, inchipuindu-si poate ca doar progresistii domniei sale sint in sala mare, restul fiind o galerie -se pare- nedorita. Reprezentare foarte nefericita, din punctul de vedere al curtoaziei autorului catre publicul sau. Sint si aceea platitori (daca nu drept cumparatori ai jurnalului, ce vine pe daiboj, pe net, infinitezimal contribuabili la leafa de bugetar a domniei sale si la resursele deloc neglijabile legate de granturi si indemnizatii) si trebuie respectati. E dizgratios, mai ales cind incep sa te deranjeze, nu doar fluieraturile cu injuraturi ci si pH-ul cronicilor scrise in limbaj urban. Chiar si ceea ce poate fi caracterizat drept caracuda din punct de vedere profesional poate avea drept de port-idee si opinie, pentru ca, vorba ceea, in orice om, o lume isi face incercarea.
Nu sint din tabara prostilor profesionisti, deci sint cit se poate interesat de ceea ce se poate numi pro-rectitudine universitara, dar sint oripilat de furia oarba cu care s-a desfasurat rafuiala reformista sub stindardul comandantului de nava si reprosez echipajului exagerarile ce au dat ocazia retalierilor pesediste de acum. Iar, repet mobilul actiunilor mele, domnul Ornea a fost in galeria Funeriu, chiar daca, trebuie sa recunosc, unul mai temperat, dar vizibil partinic. Daca vrei sa faci eseu politic intr-o publicatie de cultura, fiind om de stiinta, deci care judeca dupa cauzalitati, nu cazualitati, dar ignori sa atigi cu cea mai delicata penitza chestii cu adevarat relevante, precum miscarile de acum un an, grobianismul intelectualilor proferatori de epitete la adresa mahalalei inepte, ridicolul strident al unui intelectual exhibitionist ca MRU, cred ca trebuie, fie sa inghiti o critica pe masura de grea, cum administrez eu, fie te orientezi catre un jurnal cu tendinta partinica corespunzatoare, asta fiind cit se poate de onorabil. (e.g. Cartarescu a plecat de la Jurnalul National la Evenimentul Zilei).
Vreau sa ma bucur de avantajele anonimatului, fapt legitimat de posibilitatea acestei optiuni in procedurile de intrare pe forum, iar asta nu este o lasitate, dar nefiind persoana publica de felul meu, nu vreau sa devin prin ocazii colaterale. Deci, sub toata discutabilitarea anonimatului si pseudonimului, precizez citeva date, ca sa fie clar de pe ce pozitii opinez. Scuze pentru cei dinafara breslei, carora limbajul paragrafului poate nu le clar sau de interes. In baza de date ISI, ce cumuleaza o buna parte din rezultatele internationale ale autorilor stiintelor pozitive, ma regasesc cu 47 de articole, vreo 600 de citari si indice h=12. Nici mult, nici putin. Domnul Ornea, la aceeasi cautare, are 37 de articole, 70 de citari, indice h=7 (indicele asta, h, se atinge cu dificultate sporind exponential). Funeriu are 24 de lucrari, vreo 500 de citari si indice h=11. Ar fi stat mult mai bine daca nu dadea stiinta pe pozitia de politruc.
Deci nu sint vreun incompetent, daca se poate prelua ipoteza asta. Nu inseamna ca, avind indice h mai mare ca domnul Ornea, eu as avea drept de superioritate morala asupra dumnealui, cum nu pot avea nici asupra mea unii cu activitate mai bogata de cit a supra-semnatului purtator de pseudonim. Problema cu revolutia progresistilor fascinati de reforma statului fluturata grotesc de Basescu este ca tocmai aceasta au asumat, superioritate morala, de la inaltimea careia nu aveau cum sa isi invidieze confratii, desigur. Indicatorii de mai sus, pe baza carora s-a purtat maciuceala reevaluarilor din perioada revolutiei Funeriu au o hiba: pot fi crescuti si cu retete de rutina ale succesului (cu munca indiscutabila, nu e vorba), fara sa fie masurata valoarea intrinseca si creativitatea. Cu un exemplu exagerat, dar sugestiv, Inna, care “publica” in strainatate (“all the people tonight put the hands in the sky”), e de succes, deci ar primi o evaluare excelenta, in timp ce Tudor Gheorge ar sta foarte prost la acesti indicatori si fiind trecut si de 65 de ani, ar trebui imbrincit afara din scena.
Lumea e o chestie destul de complicata si – neavind solutii analitice- se bazeaza pe rezolvari iterative in care contribuie diferite parti antagonice, stinga-dreapta, elite-multime, etc. Domnul Ornea si ai lui nu au ambiguitati in privinta pro-rectitudinii proprii, ceea ce e ok, in spiritul luptei bazate pe interese si credinte, dar e foarte eronat a le colora in nuantele pastel ale moralitatii. Cred ca in si plan politic ne va merge mult mai bine cind si miscarile si aliantele isi vor aroga o proportie mai mica de autodefiniri moral pozitive (Dreptate si Adevar, Romania Dreapta) si mai ales cind farurile intelectualitatii cu press-papier de fildes (material pentru un turn de fildes intreg nu cred ca ne permitem) vor afla ca si lumina alba se descompune in mai multe culori.
E masura de adevarata nobilitate intelectuala a nu-ti autopropune parerile la premiile moralitatii, boierii mintii de pe la noi nefiind in genere prea generosi cu palmasii creionului si tastaturii, vointa proprie si umbra ego-ului acoperindu-le reprezentarea corecta a lumii. Si asta e o fatalitate. Precum si faptul ca iar am scris o ditamai halima!
PS
… nu cere/ nici introducere, nici „va urma”…(din Topirceanu)
bre, autorule, din luuunga lista de ponoase aduse noua de noua Putere: de chestia ca se *renuntza* la limita (exorbitanta & aia, c-atata a putut „face” vechea putere pe care, uite, suntem pan’ situatziunea de-a o „lauda” kiar akuma…) de 8 (opt) doftoranzi *in acelashi timp* pa kap de *vita* (a se ceti conducator de doftorat).
Da’ io va chiar *intreb*, chiar asha: cine, *cine* mai are 8 (ca sa punem minimu’ ala care fu „sters”) *concomitent*, pan’ lumea *asta*?
Numa, *numa* chiar *vitele*…Sa ma scuze academicienii, daca si „afla” pan’ acest „staul” – io sper ca *nu*, da’ daca chiar „da”, atuncea o chiar *merita*!
Am amici *chiar mari*, di pa din p-afara, care, intrebatzi de mine despre curvasaria academica d-acasa, mi-au spus ca le e *greu* cu 3 deodata, ca-i mai ushor cu *doi*, ca *unu* e *chiar parfum*!
Bezmeticilor d-acasa? Nu le-ajunge numaru’ de 8…Ca, *nu le mai ajunge cat baga pan’ sarsanale*, de la amaratzii ashtia
avizi d-un carton…
C-au ajuns, doftoratele, cum chiar o chiar shtim: noi tzi-l dam, tu ne *sprijini*. Desigur, mai *sunt* „oaze” de chiar corectitudine, pe *astea* le vrea, Ministeru’ chiar „rase”.
Va reushi-o, asha cum mere lucrarea. Asta ca sa o *shtitzi prea bine*: cam cine *pune* crucea pa mormantu’ „superiorului” romanesc. Ai de-i *sprijina*, se-nsheala: ca, mergand *chiar asha*, nu vor mai *pupa* ei, neam! banii cu cari se-obicinuisera…
Numa’ fain & la *mai mare*, Ministerule *de doua lulele*,
fa bine de „da” doftorate la tat cartieru’, ca sa ti voteze lumea & la anu’,
Nea Marin
Domnule Ornea, nici constitutia, nici legile nu se apara singure.
Aplicarea pevederili legii (organice) privitoare la buget a fost prorogat prima oara prin legea 283 publicata in 14 dec. 2011. Atunci nu erati indignat?
Lui Ponta i-a fost data diploma de doctor de catre U. Bucuresti, nesilita de nimeni. Minister aprobat, asa cum era cutuma, si dat titlu. Acum, U. Bucuresti face orice, numai nu-i retrage diploma, asa incat indignarea \”cetateneasca\” impotriva ministerului care nu-i retrage titlul sufera la credibilitate si legitimitate. Desigur, ministerul ar putea retrage titlul fiindca niste comisii ad hoc spun ca nu trebuia dat. Dar dvs. chiar credeti ca e bine ca ministerul sa dea si retraga titluri universitare pe astfel de baze? In general, nu neaparat in cazul particular.
Asadar, legile nu se apara singure, nici cu intermintenta.