Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
BIFURCAŢII. Paharul gol
- 13-12-2013
- Nr. 703
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 31 Comentarii
Săptămîna trecută, cu ocazia susţinerii unei foarte serioase teze de doctorat în Facultatea de Matematică şi Informatică, unul dintre referenţi şi-a încheiat prezentarea, întru totul laudativă, cu cuvintele,off the record, cum a ţinut să precizeze: „Această teză nu e un plagiat“. Evident, sala a rîs, et pour cause. Haz de necaz. Ar fi trebuit să ne-ngheţe rîsul în gît. Toate sondajele arată că românii cu drept de vot au o mare încredere în dl Victor Ponta, plagiator dovedit care nici măcar nu-şi recunoaşte greşeala cea cu voie, că fără de voie nu putea fi. Urmează, în topul încrederii, cel puţin în sondajul CSCI, dl Sorin Oprescu. Ce-a făcut acest domn de are lumea atîta încredere în el? Eu cred că n-a făcut nimic bun, cred că e doar bun de gură, la fel ca şi dl Ponta – doi şmecheri, golănaşi vulgărei cu vino-ncoa. La cine? La majoritatea votanţilor români, zic sondajele şi rezultatele alegerilor. Iar majoritatea are întotdeauna dreptate, asta o ştie oricine (cum de nu figurează sentinţa asta în dicţionarul lui Flaubert?). Există vreun mijloc prin care să se schimbe, în viitor, măcar, lucrurile? Putem (îmi place să cred că nu sînt singurul nemulţumit de starea […]
În septembrie 2006 Antohi a trimis ziarului bucureștean „Cotidianul” o scrisoare prin care recunoștea că a colaborat cu Securitatea, cu câteva zile înainte de a fi deconspirat de presa românească. [4] Conform propriilor mărturisiri, Antohi a semnat angajamentul de colaborare cu poliția politică în anul 1976, pe când era în ultimul an de liceu, continuând să furnizeze rapoarte periodice despre colegi, prieteni și cunoscuți de-a lungul câtorva ani buni. Dosarul său de colaborare a ajuns la CNSAS în anul 2002, dar Colegiul nu a făcut publică sentința de colaborare cu poliția politică.
Tot în anul 2006, în luna octombrie, după ce Ziarul de Iași a afirmat că Sorin Antohi nu a obținut titlul de doctor la Universitatea din Iași, deși acesta susținea că îl are încă din 1995 [5], a demisionat din toate funcțiile academice.[6] Tot atunci s-au ridicat semne de întrebare privind activitatea sa academică, atunci când s-a descoperit că unele dintre titlurile de cărți pe care Antohi le includea în CV și pe website-ul său nu fuseseră niciodată scrise sau publicate.
În perioada octombrie 2006-octombrie 2007, Sorin Antohi s-a retras din viața publică din România. A revenit în dezbaterea culturală printr-o conferință despre „Cultura înaltă și celelalte culturi.”[7] În luna iulie 2008, Antohi a fost co-directorul unei Școli de vară organizată de ICR-Berlin, la care au participat numeroși cercetători de prestigiu internațional (Jörn Rüsen, Jürgen Kocka, Moshe Idel, Armin Heinen, Stefan Troebst, Violeta Barbu, Klaus Bochmann, Dietmar Müller, Anke Pfeifer, Vasile Dumbrava, Andrei Corbea-Hoișie). Prezența foștilor informatori Antohi și Hoișie a fost vehement contestată de Herta Müller și alți dizidenți anti-comuniști.[8]
Cine s-a autodenunta si cand? Dupa ce s-a descoperit cine este? Si ce consecinte a suportat?
Ca sa fim mai exacti: cine a numit comisia cu pricina? Cel judecat? Nu este adevarat! Parerile dumneavoastra (neconforme cu realitatea) nu pot tine loc de argument.
In final, va intrebam: si daca nu rabdati, ce faceti?
,,Stabilirea rationalitatii trece acum prin comunicare. O comunicare in care tuturor participantilor le revin sanse egale la a exercita roluri in dialog, adica la a promova informatii si interogatii, lamuriri si solicitari de lamurire. De aceasta comunicare, sinonima cu o profunda democratie sociala, se leaga forta si perspectivele socialismului.” ANDREI MARGA-Asupra genezei fascismului / Cluj -Napoca 1985
Chiar ca „nu rabd” cand comparam pe unul care se autodenunta si suporta consecintele,
iar celalalt, mult mai vizibil, profita de puterile sale de moment ca sa-si „spele” pacatele in comisia auto-numita, perseverand in necinste si necainta.
Dar ce-ntelege fariseul, daca nu propriul interes, meschin si vremelnic…
Si noi asteptam ca expresii precum „golanei” adresate unor oameni care ocupa niste functii importante sa nu mai apara intr-un ziar care se intituleaza Observatorul Cultural. Este bine sa asteptati cu rabdare, nu cu nerabdare, caci rabdarea este una dintre virtutile crestine.
Astept cu nerabdare ziua cand procentajul celor care STIU ce inseamna „argumente”, „integritate”, „spirit academic”, „valoare” va fi macar 10% din numarul celor care folosesc aceste cuvinte.
Cand nu mai exista argumente, ne jucam cu coditZele. Este si aceasta o preocupare. Din pacate, pentru domniile voastre, nu poate acoperi ca nu grija integritatii mediului academic si cultural va macina, ci faptul ca cei care sunt astazi in functiile de decizie nu mai sunt, ca odinioara, asa de aplecati catre „soaptele” pe care le emiteti.
Mie-mi spuneti ?! Ziceti-i mai bine lui „Daniel”, care confunda „gratziile” cu „gratiile”.
Avetzi dreptate: Un( prim) ministru , in tzara noastra reprezinta o tara , nu o tzara.
Autorul discuta, spuneti, „total subiectiv”; cat despre mine, nu sunt credibil pt. un
„om rational”. Deduc ca va autoatribuiti o „totala obiectivitate”, dublata de capacitatea
de a vedea „transparent si rational”; ba inca, mai si pariati pe ce credeti ca gandesc
eu.
Si asta doar scotand „rational si obiectiv” (sau doar premeditat) din context afirmatia
mea despre faptul ca dl Mang nu mai prezenta interes! Pentru ca vorbeam despre ceea ce
ati fost de acord (la b.) ca era lucrul important; si nu despre starea sistemului
academic.
Sper sa fiti la fel de perspicace (eventual castigati si un pariu) cand o sa va spuneti
(dvs insiva) cum/cand m-a reprezentat, pe mine, un ministru agramat. Prima data v-am
scris ca nu ma intereseaza speculatiile dvs. Acum va asigur ca procesele de intentie imi
sunt si mai indiferente. Si va doresc succes in gasirea altor interlocutori, care sa va
aprecieze ratiunea, obiectivitatea si stilistica.
Deosebirea dintre talentatul domn Antohi si ceilalti este clara: el este in gratiile dumneavoastra, deci poate fi conducator de doctorat chiar daca el insusi nu are doctorat, ceilalti nu sunt in gratii, deci la gazeta de perete cu ei.
In privinta binomului Mandela-Nastase, ma asteptam la mai multa subtilitate din partea domniei voastre!
Eticheta „…doi şmecheri, golănaşi vulgărei cu vino-ncoa” aplicata de autor, spune multe despre cat de intansi sunt nervii acestuita. De ce oare? Cred ca sunt motive intemeiate!
Domnule „sorriso”
a. Da, un prim ministru reprezinta intr-o oarecare masura (in cazul de fata 70%) o tara. Nu se identifica cu ea (caci domnul Ponta inteleg ca nu va reprezinta si pe dumneavoastra), dar o reprezinta (asta daca a obtinut titulatura aceasta in urma unor alegeri).
b) Perfect de acord.
c) A discutat din punctul de vedere (total subiectiv) al domniei sale.
Afirmatiile mele (care nu sunt speculatii) va privesc direct. Iata dovada data chiar de cuvintele domniei voastre: „Cat despre cetateanul Mang-o alta nulitate, printre atatea-a prezentat interes doar pentru ca, si cat timp, a fost ministru al educatiei nationale***. ” Asadar, daca este agramat, asa cum este cazul unui fost ministru, dar poarta in varful batului interesele „”noastre””, este bun. Daca nu sarim pe el. Si dupa ce se retrage, nu avem nimic impotriva sa-si duca linistit traiul la catedra al carui titular este in continuare. Pun pariu ca, dupa ce domnul Ponta nu o sa mai fie prim ministru, o sa devina „neinteresant”pentru dumneavoastra si companionii. Lucrurile sunt mult prea transparente ca sa fiti credibil in ochii unui om rational.
Sa intelegem ca:
a. Un (prim) ministru reprezinta o tara;
b. Asertiunea „exista plagiatori” nu este de acelasi ordin de importanta cu „(prim) ministrul este plagiator si nu ne pasa” (nici lui, nici altora);
c. De aceasta data autorul se referea la asertiunea mai importanta; cu alte ocazii a discutat si starea sistemului academic.
Speculatiile dvs despre „pretexte in lupta politica”, sau „naivitatea” celor care cred ce credeti dvs ca ar crede, nu ma privesc nicicum.
„…doi şmecheri, golănaşi vulgărei cu vino-ncoa” scrie in text. Asa ca lasati Dex-ul
pentru alte ocazii. Daca nu vreti sa pricepeti deosebirea intre dl. Antohi si ceilalti,
sa fiti sanatos. Iar daca va duce mintea la comparatii intre Mandela si Nastase, chiar
aveti nevoie de urarea de mai-nainte. Noapte buna.
Stimate domn, exact asa (literalmente!) gandeam/scriam si eu, cu pana scaparand ca
sabia, mai acu’ un an si jumatate; cand ceea ce astazi se vede (daca n-ai orbul
gainilor), doar prevedeam… Eh, intre timp m-am calmat si scriu rabdator/academic si…
cu acelasi folos! Nu ma mai injura nimeni; da’ nici nu ma baga in seama cei carora incerc sa le explic, cu binisorul argumentelor, cate ceva. Intepenirea romanului in propriile-i pareri e proverbiala; ce mai conteaza daca-i din orgoliu, din interes, din prostie sau altceva ? Rezultatul se vede. Asa ca, prietene necunoscut, optimismul ultimei propozitii, cu UNIREA (n-a fost interventie in care sa n-o mentionez) pare sa aiba sanse doar cu cei care sunt pe alte meleaguri; unde au inteles, poate, mai temeinic lumea… O sa ramanem „la rascruce”, sau „bifurcati” cum suna rubrica, pana ne-o calca vreo masina.
O mica informatie, concreta, ca sa ne lamurim „de tot”:
Apropo de „initiativa ierarhizarii universitatilor si a fondurilor alocate lor”, mult
hulitul ministru Funeriu o facuse, in toata regula. Odata cu inlocuirea domniei sale (de
catre doamna bine cunoscuta, care i-a precedat pe inegalabilii care s-au perindat apoi),
acel DOSAR A DISPARUT DIN MINISTER! Intelegeti, domnul meu, ce scriu ? Intelegeti ca n-am vazut altceva decat URA PROSTEASCA impotriva lui Funeriu, chiar de la oameni de la care aveam complet alte asteptari si care au aceleasi interese ca si noi; toti „umanisti” (nevoie mare), din universitati de varf, dar incapabili de a spune/accepta „asta a fost bine, iar asta a fost rau”, argumentat. De la aceiasi corifei ai culturii romane n-am
citit UN RAND de critica despre pleiada fara precedent de nulitati/infractori care s-au
perindat prin ministerul educatiei. Ca deh, conteaza cine i-a numit, nu ce sunt si ce
fac… In schimb, marii nostri umanisti se-mbrancesc din stanga-n dreapta, cu altii,
intru folosul etern al adevaratilor impostori/infractori.
Sarbatori Fericite si un An Nou mai bun, dvs si distinsilor autori si cititori!
Sa intelegem ca daca ai plagiat si nu esti ministrul educatiei nu prezinti interes (pentru unii) si ca atare o sa stai linistit pana la adanci batranete? Plagiatul este doar un pretext folosit in lupta politica. Cine crede ca acei unii sunt ingrijorati de integritatea mediului academic este naiv.
GOLÁN ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Om care nu are preocupări serioase; om de nimic; derbedeu; secătură. 2) fam. Tânăr care se ține de pozne; ștrengar. 3) Persoană îmbrăcată în haine zdrențăroase. /gol + suf. ~an
La care dintre punctele de mai sus s-ar incadra cei doi?
A administra Bucurestiul, respectiv Romania, nu cred ca este o preocupare neserioasa. Deci 1 pica
In zdrente nu i-am vazut pe cei doi, deci 3 nu este.
Nu cred ca autorul se trage de sireturi cu cei doi, deci nici 2 nu este.
OC nu o fi revista de recenzii stiintifice, dar nici bodega de la Bariera Vergului nu este!
Oare de ce domnul Antohi este altceva? Pentru ca este din cealalta parte?
In acceptiunea pe care o dati sensului de infractor, va aduc aminte ca, nu cu mult timp in urma, la funeraliile unui alt infractor au facut coada multi oameni importanti ai planetei.
ia uita-te, rogu-te, la cum scrie „lucid” (da, vechiu’ meu mic de la „Ziua”, d-acu’ vreo 10 ani)?
Limbajul, Daniel, ne e dat pentru a-l folosi. Parerea mea? Cuvintele „tari” ishi au rostul, dar mai rar. Doar atunci cand esti „disperat”. Ramane de discutat daca isi au „rostul” intr-un articol din O.C.
Pana la urma, Arghezi o „comise”, n-asha? Dand in vechiu membru S.A., parashutat pa post d-ambasador la Bucuresti. Si, scrie-mi tu, cine-l condamna acuma ?
Desigur, l-au „chiar” condamnat aia cu musca pa caciula.
Si, asadar: cateodata, cuvintele isi „au rostul” – cele mai „tari”. E doar parerea mea.
Numa’ fain, Daniel, sarbatori fericite,
Nea Marin
P.S. Craciun fain &tie, batrane prieten „lucid”.
Sigur ca puteti sa scrieti despre „ce va doare”, dar la locul si momentul potrivit. Imi
pare ca va faceti a nu pricepe; desi am incercat sa ating „coarda” la care, presupun,
sunteti mai sensibil.
Esentialul in aceasta discutie-generata de articolul de mai sus-nu este starea
sistemului academic in Ro (cu atat mai putin la Budapesta!). Ceea ce conteaza in primul rand este ca avem un prim ministru, care are un titlu de doctor fraudulos, conducator de doctorat fiind un alt (fost) prim ministru*. In caz ca nu stiti, va explic:
responsabilitatea originalitatii tezei se imparte intre doctorand si conducatorul
stiintific. Si, in conditiile in care aceste fapte sunt-de mult-dovedite si publice,
individul in chestiune isi vede de „treaba”; asta dupa ce a avut grija sa se intocmeasca
o comisie ministeriala** care sa-l „albeasca”. Iar sondajele il prezinta ca fiind cel mai
popular politician roman! Cat despre cetateanul Mang-o alta nulitate, printre atatea-a
prezentat interes doar pentru ca, si cat timp, a fost ministru al educatiei nationale***.
Cazul domnului Antohi imi pare de alta natura; din varii motive, care sper ca va sunt
clare acum.
Cat priveste critica limbajului in care autorul ii eticheteaza pe unii, asta puteti
foarte bine s-o scrieti. In ceea ce ma priveste sunt indulgent, din doua motive:
mai intai, OC nu este o revista de recenzii stiintifice, asa ca exprimarile sunt mai mult
„literare” decat „academice”; in al doilea rand, personal, cred ca epitetele sunt cele
adecvate.
* si infractor dovedit.
** ejusdem farinae…
*** numit de cel anterior discutat!
Atat domnul Ponta, cat si domnul Antohi, au facut parte din mediul academic (ba chiar cel de la inceputul catalogului si din cel din strainatate, si nu in calitate de bursier, ci de conducator de doctorat, desi domnia sa nu avea doctoratul; asta ca sa vedem ce mai inseamna un doctorat, si nu la noi, ci la Budapesta) si or sa mai faca probabil.. Domnul Mang face parte din acest sistem.
Cum puteam eu sa schimb subiectul articolului? Acesta este batut in cuie de catre autor.
Nu este normal ca cineva sa scrie despre ce-l doare?
In fine, daca vorbim de academie si ne consideram varfurile intelectualitatii, va intreb cum catalogati etichetele de „doi şmecheri, golănaşi vulgărei cu vino-ncoa” aplicate primului ministru si primarului general al capitalei? Nu era oare cu putinta sa se exprime aceeasi idee intr-un alt limbaj?
Structura populatiei Romaniei s-a modificat dramatic in ultimele decenii. Au disparut – practic – evreii si germanii, care prin gradul de instruire si nivelul de civilizatie contribuiau serios la calitatea populatiei. A urmat hemoragia emigrarilor de dupa 90 accelerata dupa 2000 odata cu intrarea in EU. La acestea s-a adaugat nimicitor prin efecte dezastrul scolii, prostituarea sistemului pretins universitar, generate intentionat – se vede azi clar – de banda de borfashi care a acaparat Romania. Ponta, Oprescu si cei ca ei sunt gunoaie alese de gunoaie – cei 70% care au votat anul trecut. Cine a luat in serios dezvaluirile lui Liviu Avram de acum cativa ani din „Cotidianul” – cel adevarat – despre dosarul de „profuniv” al lui Oprescu? Si incredibila dezvinovatire a acestuia: „nu l-am facut eu, mi l-au facut negrii!” Singura solutie pentru salvarea Romaniei este recladirea SCOLII, cea adevarata. Acum cateva zile au lansat marile universitati din Bucuresti, Cluj si Iasi apelul la o ierarhizare conform standardelor occidentale a universitatilor romanesti si trecerea la finantare dupa performanta nu conform criminalului sistem pe cap de student furajat. Ati auzit de vreo reactie a abramburichii sau a „gigeilor” pricopie si costoiu? Evident ca nu-si vor taia craca de sub picioare, caci eliminarea mediocritatii si imposturii inseamna propria lor eliminare.
Dar sa fim optimisti – si in decembrie 1989 eram tot la rascruce. UNITI SALVAM ROMANIA!
problema-i *o alta*, dragule!
Ca, anume, n-a putut face nici autorul (shi, ma scuzi, nici *io*, care-am facut spume, mai an, auzind despre gunoaiele *astea* & de *chiar altele*, deocamdata ne-dovedite de catre ”Comisii” interesate) chiar, *chiar nimik*, in conditziile-n care &-un amarat de elev de liceu o *vede fara da microscop*, ”plagiatura”.
Cetesc, sa shtii, cu oleaca de amuzament faptu’ in sine: chiar cum o dai *tu* la-ntors (deshi vad ca-i dai pan ‘nainte cu ”stimate” etc.).
Oricum ai intoarce-o, oricum ai da-o, oricate chestii
”sociologice” s-ar putea (ca, s-au *shi dat*!) drept ”explicatzie”.
C-avem dreptu’ sa ne samtzam mai *bine* d-a fi *romani*, bre…
No, numa’ fain, un an mai bun & tzie,
Nea Marin
Hai s-o lasam, oleaca , oleaca mai moale cu *convingerile* noastre: ca, sunt pe ”nisip”, dragule, ca *mai nimic*, in *lumea asta*, nu e ”solid”.
Fiecare, dar , *fiecare* parere e ”supusa” argumentului/argumentelor chiar *contrare* – nu te supara, te rog, doar pentru asta, ca e un *fapt*.
Dar, iara sa shtii, am fost d-acord cu *ultima parte*.
No, numa’ fain, un an *mai bun*, tuturor,
Nea Marin
Ati schimbat degraba subiectul articolului, ca sa scrieti despre ce „va doare”, de
fapt. De data aceasta autorul „murea de o grija mai mare” dacat cea a „integritatii
mediului academic”. Uite, va scriu eu acum ceva despre acest lucru, sa vedem daca
sunteti multumit:
Aplicand serios criteriul performantei de exceptie in profesiune actualilor membri ai Academiei Romane, aceasta s-ar reduce la mai putin de o cincime. Daca introducem
si alte criterii (e.g. de morala), am cam desfiinta-o.
Cat priveste „grija dvs”, sa observam ca domnii Ponta si Antohi nu fac parte din
mediul academic; iar daca ajungem, totusi, la „morala” (crestina, presupun, in cazul dvs),
ar fi de observat ca cei doi au avut atitudini complet diferite fata de „pacatele lor” (acelea despre care vorbeste lumea). Asta ar trebui sa fie una dintre diferente si ar fi de dorit sa conteze (macar pt. domnia voastra).
Stimate domnul „Moroianu”,
Constat ca dumneavoastra va simtiti solidar cu domnul Mang din moment ce luarea mea de pozitie v-a produs atat de mult disconfort.
Judecand dupa cinismul minciunii si al insinuarii – un ins care se simte solidar cu cei care fura „ca-n codru”, pur si simplu fiindca este sau aspira sa devina unul dintre ei.
Macar daca ne-ar spune, in lipsa numelui, ceva despre studii absolvite si loc de munca…
Astept cu nerabdare ca lumea sa se inflameze si la adresa modului de situare in cadrul academic a domnului Sorin Antohi. Tacerea deplina ce acopera acest subiect arata ce-i mana in lupta pe cei care mor de grija integritatii mediului academic.
Cine a stabilit ca Ponta este plagiator dovedit? Singura institutie abilitata sa se pronunte, conform LEN, a spus ca nu este plagiat. De ce Mang nu mai deranjeaza pe nimeni? Ca atare nu \”plagiatul\” lui Ponta va roade. El nu este decat calul de bataie.
Mărturisesc că nu vă înțeleg comentariul, nu cred că se referă la ceva scris de mine în acest articol.
Cît despre întrebarea off-topicȘ nu știu ce înseamna adresă RSS. Oricum, comentarii se pot face, ați și făcut.
Pasiunea pentru matematica sau stiintele exacte in general nu va fi niciodata un fenomen de masa. Nici nu cred ca trebuie sa fie. Prefer sa vad un semidoct pretinzindu-se filozof dind citate din Platon fara sa le inteleaga, decit aberind despre aplicarea teoremei Riesz-Markov in constructia masurii Wiener si-a formulei Feynman-Kac:)
Lucrurile cu adevarat grave sint tabloidizarea, copiii care invata de mici sa copieze, sa dea spaga, sa plagieze. Acolo e baiul.
Off topic: are cumva rubrica dvs o adresa RSS pentru comentarii?
Cum zicea cineva „omul prost nu poate accepta ca majoritatea lucrurilor care-l inconjoara nu au sens,si alea care au de obicei ii depasesc puterea de intelegere. Si mintea lui prea mica sa inteleaga lumea,asimileaza rapid explicatii simple,pe care le poate intelege, chit ca bunul simt iti spune ca n-au niciun sens”. Am incheiat citatul.
Oamenilor nu le pasa ca Ponta a plagiat,asa cum nu-ti pasa ca n-ai Mercedes cata vreme n-ai o caruta. In plus,majoritatea au comis/ar comite o forma grava de plagiat,daca asta le-ar oferi avantaje mari.
Unii alegatori se aseamana cu jucatorul de loto,care e entuziasmat dupa ce pune un bilet,apoi e deziluzionat ,apoi duminica viitoare mai pune inca unu,si ciclul se repeta. Plus ca majoritatea nu vrea o schimbare imediata, ii cuprinde frica ,vor sa se pastreze status-quo-ul,vor doar speranta ca viata lor se va imbunatati,si aici intervin anumiti politicieni.