BIFURCAŢII. Peisaj de iarnă cu vas de WC

Nici iarna nu mai e ce-a fost. Ăștia au distrus tot. N-a rămas piatră pe piatră. Abia de mai ninge, pe sponci, cu țîrîita, de două-trei ori pe sezon, ce, asta-i ninsoare? Și nici atunci nu te poți bucura cu adevărat de zăpadă, nici cînd îți tragi copilul sau nepotul cu sania, că te gîndești la ce-o să urmeze, te uiți la crengile încărcate de omăt, la zăpada înghețată sclipind de te orbește în dimineața rece, ai vrea să-ți placă, îți și place, de fapt, îți aduci aminte de copilărie (Doamne, ce frumos era!, parcă din altă viață, unde, cînd  s-a dus?), dar întîi aluneci pe trotuar, că unde nu-s magazine, cine să spargă gheața?, și ciorapi peste ghete, ca babele, n-o să-ți pui, apoi degeri în stație, apoi știi că-n cîteva zile se topește și n-o să mai poți traversa prin bălțile și prin nămeții de zăpadă murdară îngrămădiţi pe lîngă trotuare, te mai stropesc și șoferii ăia nesimțiți, lua-i-ar să-i ia, că toți mitocanii au carnet și trotuarele-s pline de mașini parcate, ajungi cu picioarele ude la serviciu, pantofii și pantalonii or să se albească de la sare, se strică și mama ei de piele, trebuie să dai […]