BIFURCATII. Pentru linistea domnului Ion Coja

Am aflat, din Romania mare, ca domnul Ion Coja e ingrijorat. Si-mi pare tare rau. Pentru ca nu pot sa ramin indiferent cind aud ca un om cu care am fost ani de zile vecin, cu care m-am salutat intotdeauna, la bloc sau la universitate, unde acum sintem colegi, ba am mai si schimbat citeva cuvinte, daca nu amicale, macar urbane, asa, ca intre oameni, cind aud, asadar, ca un om pe care-l stiu de peste douazeci de ani sufera. Sufera domnul Ion Coja si il inteleg. Sufera pentru relele care se abat asupra poporului sau (era sa zic al nostru, dar mi-am luat seama, nu stiu daca se cade, mai ales cind incerc sa stau de vorba, fie si virtual, cu domnul Ion Coja). Si ma simt vinovat pentru ca si din pricina mea sufera. Ceea ce nu e drept, pentru ca, asa cum bine stim de la Nae Ionescu citire, de suferit trebuie sa sufere evreul, nu domnul Ion Coja. Si tocmai asta e, ca domnul Ion Coja e inspaimintat de perspectiva aservirii tarii asteia unor interese evreiesti. Aservire care se face in fel si chip, chiar si prin naturalizarea secreta a vreo 450.000 de evrei. Cu toata […]