BIFURCAȚII. Pentru renaștere în trup și spirit
- 30-03-2012
- Nr. 618
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 3 Comentarii
Rău am ajuns! S-a dus ambîțul. S-a dus onorul. Trăim urît, bem prost, mîncăm și mai prost. Așa cum bine zice inenarabilul domn Mencinicopschi (ăsta-i om, nu glumă, director de institut!,) care nu ostenește să ne pună în gardă împotriva tuturor pîinilor din țară, cancerigene toate, mie-mi spui?, mai puțin împotriva aceleia căreia – dezinteresat, firește – îi face el reclamă. Orice biolog sau chimist serios i-ar demonta mintenaș afirmațiile. I-ar spune, de pildă, că E-urile sînt substanțe chimice aprobate pentru uz alimentar, deloc nocive în cantitățile aprobate, și că, fără E-uri, e doar apă cu făină. I-ar spune că rău ar fi să găsim în mîncare ne-E-uri, adică substanțe neaprobate. I-ar putea spune și altele, mai tehnice, dar ce-are-a face? Mulți văd, puțini pricep. Omul umple ecranele și paginile ziarelor. Oricum, ca să fim siguri, ar trebui să ne căutăm după fiecare masă cu senzorul-minune al marii noastre Raluca von Staden, senzorul acela care detectează cancerul cît ai bate din palme, ba chiar și mai repede. Ce dacă oamenii de știință responsabili nu-s deloc convinși, ba mai cer – culmea nesimțirii! – și probe. Ministerul, drăguțul, n-a vede, n-aude și o finanțează în continuare. De ce să n-avem și […]
Distinsul eseist ne pune la o incercare de discernamant ?
Traim intr-o lume marcata de propaganda comerciala si politica. Interesele sau neatentia ne fac sa promovam sau sa acceptam formulari unificatoare:
„toti politicienii sunt la fel”, „toti romanii sunt la fel”, „toate E-urile sunt la fel”, etc.
Sa analizam ultimul exemplu: daca ne informam, chiar dintr-o carte a domnului Mencinicopschi, aflam ca unele substante (care sunt E-uri !) sunt profund daunatoare (E1520, propilen glicol, obtinut din petrol, folosit ca antigel dar si pentru unele paste de dinti, „ciocolaterii”, care este neurotoxic, cardiotoxic, care produce stari depresive; E128, colorant rosu, folosit pana in 2007, cand a fost interzis in UE, Australia, Japonia, Israel, etc. pentru ca in intestin poate fi convertit la anilina (toxica), interfereaza cu hemoglobina, e cancerigen).
Mai aflam ca unele sunt daunatoare peste o anumita doza (un exemplu banal E513, acidul sulfuric), dar cine (altul decat organismul) aduna E-urile ? Mai aflam ca unele sunt binefacatoare (cum ar fi E100 (I), riboflavina, sau vitamina B2 si E160d rubixantina, care poate reduce riscul de aparitie a cancerului). In general, aflam de la domnul Mencinicopschi, prezenta a multe E-uri
poate fi un semn ca o materie prima de proasta calitate (sau chiar nociva) e „valorificata” peste potentialul ei traditional (sau „salvata” de la distrugere).
In privinta painii: nu e de preferat o paine (neagra) fara guma arabica (E414 — considerata inofensiva)
care sa-i dea „corp”, fara aditivi de afanare, fara E514 (sulafati de sodiu),fara E330, E297, etc.,
(necolorata in negru cu coloranti), facuta dintr-o faina de buna calitate, cu bune proprietati de panificatie ?
Nu e bine ca cei ce produc o astfel de paine sau care o promoveaza sa castige in competitia cu cei care produc
paine de calitate proasta sau care fac reclama profesionista pagubitoare consumatorului
(cum ar fi: „ce destept esti daca iei painea lor”, sau folosirea in reclama impecabila tehnic a unor copii frumosi, sau a unor persoane simpatizate de public) ?
In cazul politicienilor : guvernul care produce scadere economica, crestere a datoriei publice, scadere a
salariilor si pensiilor, inchideri de scoli si spitale, scadere (ca procent din PIB !, contra legii, la 2%
in cazul educatiei) a fondului alocat sanatatii si educatiei e totuna cu un guvern care produce crestere economica regasita in crestere a salariilor si pensiilor si care aloca peste 5% din PIB educatiei ?
Ministrul Invatamantului care isi perimite sa anunte ritos ca „tara nu-si poate permite” sa dea mai mult de 2% din PIB pentru educatie e totuna cu cel care se lupta si obtine peste 5% din PIB pentru educatie ?
Nu cumva asertiunile „toti … sunt la fel” sunt semnul propagandei disperate care nu mai stie cum sa „propulseze” nonvaloarea ?
Domnule Ornea,
Subscriu, practic, la tot ce ziceti: Mencinicopschi exagereaza oribil, tot expunindu-se la TV, aparent, parca, de grija noastra, dar intr-un mod grotesc in raport de standardele stiintifice presupuse de functia sa; doamna van Standen tinde spre ridicol, desi avea toate sansele si interesele sa se fereasca de acesta si, intr-adevar, dureros de adinc furuncul, spiritualitatea incarcata de atita bombonerie ortodoxa (formal, apartin ritului! nu ma suspectati de conspiratii minoritare de nici un sort) este mai degraba o ceatza umeda decit lumina densa.
Toate acestea meritau cite o diatriba separata, fara a bifurca glonțul critic in canale imprastiate. Lovind simultan in toate, va minimizati si riscurile de recul si sansele de a pali tzinta. No problem.
Ca provocare cu risc si miza mai mare va propun o alta tema: Consiliul national de titluri si diplome. Aparent, e nascut din necesitatea de a pune o norma in haosul academic. Nu subscriu, desi as avea, la o superficiala vedere (dupa cv) interesul sa o fac (avind oarece standarde de activitate, chiar daca acum sint anonimus).
Intreb retoric: In ce tara din lume universitatile au atit de putina demnitate incit e nevoie sa te duci cu jalba la o comisie din capitala sa capeti voie, sa te faci, colo, un om de stiinta atestat? Credeti ca cei din Leuven bat macar drumul de 20 de km pina la Brussels, sa devina atestati? Cei din Utah se duc pina la Washington? Pentru suedezi se apeleaza la o comisie regala, spre ai hirotonisi conducatori de doctorat?
Aparent, la noi a fost nevoie de asta pentru a evita inflatia de titluri si diplome. Buba asta e una, calcarea peste limitele de autoritate academica in institutii de invatamint si cercetare, e alta.
Scrie undeva un algoritm prin care cnatdtcu, comisia cu pricina, e desfiintata, atunci cind se sesizeaza ca universitatile si institutele propun doar docenti habilitabili? Daca nu avem o mare problema gen Big Brother! Vreo 10-20% din oamenii de stiinta presupus virtuosi ii pazesc pe restul. Nu e foarte elegant, as zice!
Aud ca e si taxa pentru concursul care dovedeste ce esti competent pentru conducere de doctorate. Vreo 1500-2000 de euro! Interesant! Asta e produsul palpabil al reformei?
Si asta, pentru ca trebuie adus un evaluator din cele strainatatzuri. In materie de demnitate: ar depinde cumva habilitarea unui aplicant neamtz, in tara lui, de vizita unui profesor francez? Zic asta lasind la o parte chestiunile de nationalism brut, mentinind la suprafata doar mindria personala si patriotismul local, drept criterii de corelatie.
Mai e si criteriul pragmantic-operational. Cam cit ingreuneaza, in timp si alte costuri, vizita „strainului” in obtinerea unui titlu la care, dupa criterii obiective si masurabile, as avea dreptul imediat ce aplic la onor comisia cnadtcu cu tot dosarul in regula? As zice ca putin cam mult peste normal! Purtati va rog si vorba mea in cele comisii si comitete, daca tot sinteti aceeasi persoana si cind va adresati publicului cultural si cind mergeti la sedinte ministeriale.
Scuze pentru partea mai inflamata. Sint putin indispus, dar nu din vina dumneavoastra.
Multumesc