BIFURCAŢII. Piaţa Universităţii. Temeri

Ce se întîmplă în Piaţă continuă să fie discutat şi analizat pe toate părţile. Încerc să citesc cît mai mult din ce se scrie, dar continui să fiu nelămurit. Impresia mea e că fiecare înţelege şi preia din mesajul Pieţei exact ce îi convine, ce se pliază pe credinţa sa mult înainte formată. Una peste alta, cei din Piaţă par convinşi că toate partidele sînt egal nemernice. Situaţie în care nu văd de ce mai sînt necesare alegerile, anticipate au ba (la vreun nou partid sau om politic imaculat refuz să mă gîndesc). Eu m-aş bucura ca Piaţa să reprezinte, într-adevăr, un moment al ieşirii din letargie, al conştientizării. Poate va fi aşa. Oricum, să protestezi, să nu înghiţi orice e foarte sănătos. Dar nu mi s-a părut că studenţii mei, de exemplu, ar fi prea implicaţi. Trec şi eu zilnic pe acolo, la şi de la facultate, şi ce văd e destul de diferit de descrierile pe care le citesc apoi. Iar comparaţia cu ce a fost în decembrie 1989 mi se pare indecentă. Miza e, totuşi, alta.   Am citit şi eu textul discursului dlui Claudiu Crăciun la recenta audiere de la Bruxelles, discurs care a entuziasmat multă […]