Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
BIFURCAȚII. Politice
- 04-05-2012
- Nr. 622
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 22 Comentarii
Nu știu încă, acum, cînd scriu, dacă Nicușor Dan va fi strîns numărul de semnături legiuite pentru a i se accepta candidatura la Primăria Capitalei. Se pare că da, însă rămîne să aflăm cîte semnături vor fi invalidate. În paranteză fie spus, Irinel Columbeanu nu a avut nici o problemă cu canditatura, propus fiind de bine cunoscutul Partid Popular și al Protecției Sociale. Am încercat să-l ajut pe Nicușor Dan strîngînd semnături de la colegi, studenți și prieteni. Ocazie cu care am învățat multe. Am primit, de cîteva ori, răspunsul: „Eu nu semnez nimic din principiu“. Am văzut că mulți confundă o candidatură independentă cu una politică, „iar eu în politică nu mă bag“. Am încercat să obțin semnături de la secretarele noastre – nici una nu auzise de această candidatură, nici una nu se uita la televizor, nu văzuse afișele din oraș și, în general, nu era o chestiune care să le intereseze (o singură secretară a semnat ca să-mi facă o plăcere, nu pentru că ar fi fost convinsă). Am intrat la bibliotecă – aceeași situație: nu auziseră de Nicușor Dan, dar au mers pe încredere și au semnat. În naivitatea mea, mă așteptam ca bibliotecarele să știe […]
In adevar, nu s-a discutat subiectul articolului. Dintr-un bun motiv: cineva a reactionat \”gresit\”
la remarca despre Trianon. Mihnea Moroianu, pe buna dreptate, s-a referit numai la acest lucru,
pentru ca le intrecea in importanta pe celelalte.
E adevarat, cred eu, ca Ceausescu nu a facut niciodata greseala de a se referi la discutiile de pace de la Paris si
Trianon ca sursa a dreptului istoric in privinta Transilvaniei, dar acest lucru nu e spre mandria celor
care fac acum acest lucru. De fapt, la Alba Iulia nu s-a avut in vedere sa ramana atat de multi romani
in afara granitelor Romaniei (daca e sa luam de bune cele spuse de diversi istorici, au ramas in Ungaria
proportional cam tot atatia romani cat unguri in Romania; in virtutea faptului ca acum aceasta mare minoritate
romaneasca practic a disparut am putea zice ca \”la Trianon\” (de fapt Paris 1919) romanii au fost devantajati.
Ar fi insa o uriasa greseala sa credem ca se mai poate repara ceva).
Referirea lui Mihnea Moroianu la citate din Ceausescu nu era strict la aceasta chestiune, ci la actiunea
manipulatorie de instrumentalizare (politizare) a istoriei.
Tema Alba Iulia e importanta. Din pacate putin cunoscuta.
Cred ca se gaseste inca in internet discursul prezidential din 2007 de Ziua Nationala. Acolo se face, printre altele,
greseala de a se vorbi de \”contractul\” ( care sunt partile contractante ??!) de la Alba Iulia, in loc de \”Proclamatia … \”.
Mare tristete…..
Acum asistam, in general vorbind, la o actiune la fel de rea ca cea a regimului instaurat de sovietici.
Cred ca ar trebui sa \”Luptam pentru vietile unor tineri inocenti debusolati de amagitori diabolici care pretind
ca le pot oferi forme de gandire mai inalte si adevaruri si intuitii mai profunde — de fapt echivalentul
intelectual al heroinei\” (Sir Geoffrey Elton — citat preluat dintr-o carte aparuta la Ed. Timpul, premiata de
Academia Romana).
PS @ Nea Marin. Daca veniti prin Bucuresti la vara, daca si eu voi fi pe acolo, poate ne putem intalni.
Ne-am cunoscut in urma cu cativa ani, cred.
Ia ui, cum ne \”nimeriram\” pan\’ cam acelashi timp, pi \”sarma\”, itzi multzamesc pentru acest mesaj, Mihnea.
Uite, io cred ca v-am mai declarat-o odata: io mi-s un \”natzionalist bine temperat\”. Sau, s-o scrim *mai precis*, militez pentru un *patriotism activ*.
Shi, ca atare, nu am *nimic* de obiectat obiectziilor voastre (ale mai multora), supra \”Trianonului\”.
Dar, despre *altceva* era, bre, vorba, pan\’ *chiar articol*…
E-adevarat, cam \”prolix\”, articolul (e doar vina autorelui): ca-ncepe cu Nicushor, shi-i da pi urma cu academia…
Uite, mie nu-mi chiar convine, \”tratarea asta\”. Articolul, daca vrei sa fie la \”obect\”, tre\’ sa poarte asupra *unei idei clare*. Cu o \”stringentza\”, cu o \”acribie\” care se cuvine ashteptata de la un matematician.
Ca, altfel, cum mai convingem *pe altzii* ca \”noi\” am mai avea vreo \”priza \” *mai buna*, anume -mda, *chiar* p-asupra chiar \”realitatzii\”? Shi, desigur, *gumesc* p-acilea, ca sa va fie *clar*…
Hm… tema da casa *autorelui* (pe care-l chiar respect, da\’ *diloc* chiar *ne-conditzionat* – o chiar *intzeleg insa*: presiunea asta de-a scrie in *fiecare* saptamana nu duce intotdeauna la articole \”Zeiss\”).
Cat priveshte problemshoara aia, de care pomeneai: \”ca, adica, shtiu io/shtim noi ce voia acela/aceea sa scrie\”, ma scuzi: io chiar iau pan\’ serios prezumtzia de *ne-vinovatzie*, de-ab initio!
Numa\’ fain, batrane, vaz ca-ncepim de-a ne cam \’preteni,
Nea Marin
… dacă recitesti „Intrebarea” de pe p. 1 a comentariilor, vei vedea ca nu e pusă cu niciun fel de umor, ci cu aceeasi indarjire si aceleasi aberante acuzaţii de „antiromanism” care revin in mesajele pavloviene ale lui duca.
Se pare insa că „devierea spre umor” este pentru noi un magnet atat de puternic, incat incercăm sa-l regăsim chiar si acolo unde lucrurile nu mai au nimic umoristic.
Oare nu ăsta e unul din secretele orbirii si ale pasivităţii?
(Vezi si exclamatia Poetului: „O, ţară tristă, plină de humor!”)
fetele de la Capalna! Una scrise autorul, cu o *alta* s-ocupa lumea prin comentarii…
De *unde* porni? Din (cred eu) *lipsa de atentzie* a lui Mihnea Moroianu in a ceti chiar „intrebarea” (pusa de chiar „Intrebare”), aia cu Trianonul.
Ca, o pusese, „Intrebare”, cu oleaca da humor, n-asha?
Vezibine, Mihnea: ca *nu tat ce se scrie se mananca repide*: c-ar trebui, de multe ori, sa incercam sa *chiar ‘tzeledgem*, zau…
Dpa parerea mea, discutzia asta ar fi trebui sa poarte asupra lui Nicushor Dan. Uite, insa, pi unde-a ajuns? Ca, nu digeaba vreau io s-ajung in Iad (daca au aia simtzu umorului, pi colea) in loc de-un Rai pan’ care canta unii, incruntztaz’, la harpha?
Cele bune, tuturor,
Nea Marin
Se poate mai multa exactitate? Aceleasi convingeri cu cine?
Deoarece, spre desosebire de mine, se pare ca sunteti un fin cunoscator al operelor lui Goebbels si Nicolae Ceausescu, va las sa alegeti dumneavoastra ce citat doriti.
Dincolo de orice argument, nu este decent ca prin luarea in ras a hotararilor de la Trianon sa batjocoriti memoria soldatilor romani care si-au varsat sangele pe campul de batalie. Asta face domnul Ornea si asta este subiectul discutiei. Restul sunt vorbe goale care au drept singur scop ascunderea gafei facute de domnul mai sus mentionat.
D-le duca,
Se pare ca tot n-ati inteles subiectul discutiei.
In particular, ideea ca adoptarea punctului de vedere MAGHIAR cu privire la originea apartenentzei Transilvaniei la statul roman (acela ca „Transilvania este romaneasca fiindca asa au hotarat marile puteri care au impus tratatul de la Trianon”) nu reprezinta niciun serviciu psihologic adus cauzei romanesti in Transilvania, ci dimpotriva – o grava eroare, de natura sa arunce o umbra asupra indreptatirii si perenitatii acesteia.
Ceea ce o hotarare a celor mari a stabilit intr-o anumita conjunctura istorica poate fi oricand schimbat sau pus in discutie de o alta. Adica exact ceea ce revizionismul maghiar a incercat timp de multe decenii sa obtina prin discutiile mereu resuscitate asupra „Trianonului” si a nedreptateii istorice careia Ungaria i-ar fi cazut victima cu acel prilej.
===============================================
PS Intr-o postare de nici trei randuri, reusiti performantza asumarii unei mentalitati xenofobe de cea pura spetza – si a invocarii numelui lui Iorga, asasinat de niste criminali nutrind exact aceleasi convingeri. Oare pentru a incheia n-ar fi fost mult mai decent un citat din Goebbels sau din Nicolae Ceausescu?
Se tot bat campii si se uita de unde s-a pornit. Domnul Ornea (al carui bunic o fi luptat pe vreun front si daca da, pentru cine?) ia peste picior o particica a istoriei romanilor, inteleasa, vad, de catre fiecare dupa bunul plac! Schimbarea de nume, in scopuri mai mult sau mai putin patriotice, s-a intamplat (s-o mai intampla?) si pe pamant romanesc. \”Urechile de piatra\”, vorba lui \”Iorga\”, or fi auzit de ce!
De obicei dupa comentariul lui Mihnea Moroianu este aproape imposibil sa
mai adaugi ceva in legatura cu acele aspecte la care se refera.
De asta data s-a intamplat ca dupa aceea au curs comentarii,
probabil din graba cu care a fost citit ce a scris Mihnea Moroianu.
Pe buna dreptate domnul Ornea a ironizat felul in care un domn se referea la Trianon,
prin rasucirea unei lozinci si ea nu tocmai indreptatite.
Mihnea Moroianu a spus succint si clar ce trebuia spus, dand atata intindere
interventiei sale cat se cadea intr-un loc ca acesta.
Traim intr-o lume in care studiul istoriei este inlocuit cu o propaganda
asa-zis bazata pe istorie, de fapt o denaturare initial voita apoi instrumentalizata
cu rea-credinta (si cu buna-credinta-neinformata) in vederea unor interese.
Dupa primul razboi mondial, ca urmare a prabusirii de imperii, s-au creat state nationale.
Romania, care era deja stat al unei parti a poporului roman, a devenit stat national,
in intelesul ca majoritatea populatiei romanesti s-a regasit in Romania.
Hungaria a fost creata ca stat national cu acest prilej, prin restrangerea zonei
din imperiul austro-ungar conduse de la Budapesta la o zona care sa nu cuprinda
regiuni istorice locuite majoritar de parti ale altor popoare.
Problema granitelor a fost delicata (sa amintim numai hartile false (care nu luau in calcul
sate romanesti ci numai orase — care erau la vremea aceea locuite mai ales de maghiari
si germani — si sate maghiare) contracarate si cu ajutorul marelui geograf francez
Emmanuel de Martonne (1873-1955)). Intelegerea asupra granitei s-a produs de fapt
inainte de Trianon. La Trianon a fost punctul final.
In loc sa ne contrazicem, bazandu-ne pe propaganda altora la care sa raspundem cu lozinci
copilaresti, cred ca e mai bine sa cercetam faptele, anume pe cele mai putin interpretabile
in primul rand. Se ridica intrebari naturale, cum ar fi:
1. care era proportia romanilor in teritoriul dintre granita de Vest a Romaniei si Tisa ?
2. care era proportia romanilor in toata Ungaria ?
3. care era proportia romanilor in Banatul asa-zis sarbesc ?
4. care era proportia ungurilor in Transilvania ?
5. care era proportia ungurilor in toata Romania ?
1bis- 5bis. Aceleasi intrebari pentru anul 2012.
6. Cum explicam raspunsurile gasite la aceste intrebari ?
Documentatia despre Alba Iulia, campania romaneasca in Ungaria, discutiile de pace care privesc direct pe romani
(Paris 1919, Trianon 1920) este uriasa. Prim-ministrul Ion I. C. Brătianu socotea ca am fost nedreptatititi
si si-a dat demisia. Noi mai stim de ce ?
Studiul Istoriei la noi in tara a neglijat mereu istoria vecinilor nostri.
Iata un subiect de meditatie, care pare colateral, dar care ne poate ajuta sa intelegem un aspect
din istoria vecinilor nostri unguri:
„De ce Franz Liszt, care pana la 50 de ani nu vorbea ungureste,
fiu al lui Adam List (Liszt) si al Mariei Anna (nascuta Lager), nascut la 1811 in Raiding (acum in Austria), se declara ungur si-si
scria numele Liszt Ferencz ?” Mama lui Liszt s-a nascut la Krems an der Donau, oras aflat la 70 km vest de Viena.
Ceea ce nu vor sa priceapa „nationalistii de caverna”este complicitatea efectiva care ii leaga de tabara mult mai numeroasa (si mai nociva) a adversarilor „prejudecatii” nationale, carora ei le servesc drept ALIBI SI SCUZA.
Cei dintai se dau in spectacol si se bat cu pumnii in piept, ceilalti se folosesc de sperietoarea lor pentru a-si justifica uscaciunea sufleteasca, egoismul si lipsa de caracter. Primii urla fiindca au fost demult demascati si nu mai au nimic de pierdut, pe cand ultimii isi studiaza in oglinda pozele care le aduc prestigiu si recunoastere, beneficiaza de burse si reprezinta Romania in ochii institutiilor si fundatiilor europene. Sunt proamericani si antinationalisti convinsi, uitand care este atitudinea americanului de rand fatza de steagul si imnul Americii…
De ce nu si „mihai emin escu”, „nicolae balcescu”, „gheorghe sincai”, „neagoe basarab”?
Sunt atatea alte nume ilustre care abia asteapta sa fie conectate la cacofonia Vocii Patriotului Nationale, editia 2012… pentru a mai batea un cui in cosciugul adevaratei identitati romanesti, scoasa la mezat, tradata si umilita cu orice pretext.
Cancan 23 aprilie 2012
Dezmat la strangerea de semnaturi pentru Nicusor Dan. Copiii s-au cinstit cu bautura si tigari!
Nicusor Dan a organizat ieri o campanie de strangere de semnaturi pentru a putea candida la functia de edil al Bucurestiului. In cadrul evenimentului, matematicianul a incercat sa obtina sprijinul tinerilor, oferindu-le in schimbul semnaturii bere, snitele si sucuri. Inveseliti de trupele care au urcat pe scena, adolescentii, multi dintre ei sub 18 ani, s-au afumat si mai tare cu tigari speciale, fabricate fara jena chiar in tribuna.
Draga Liviu,
Te inseli, despre Nicusor s-a scris in Cancan.
A identifica „cultivarea a campaniei de ura nationala bazata pe umilirea si exasperarea programatica a „adversarului”” cu „Trianonul” este o eroare care apartine celui care se semneaza Mihnea Moroianu. Cei care neaga hotararile de la Trianon sunt cei care cultiva o campanie de ura nationala.
Ce bine ca macar aveti decentza de a folosi acest pseudonim cu litera mica!
In caz contrar, obtuzitatea – sau sacrilegiul – identificarii dintre „Alba Iulia” si „Trianon” (adica dintre memoria realizarii idealului unitatii nationale si cultivarea a campaniei de ura nationala bazata pe umilirea si exasperarea programatica a „adversarului”) ar fi pus intr-o lumina si mai trista intregul demers de compromitere a istoriei prin supralicitarea si palavrageala care aduc apa la moara exceselor de tip contrar – ale specialistilor in deriziune si caricaturizare a adevaratelor sentimente nationale…
Luatul in deradere a hotararilor de la Trianon, care au avut drept urmare reintregirea neamului nostru, statuata la Alba Iulia, echivaleaza cu profanarea mormintelor soldatilor romani, care si-au dat viata pentru tara, neam si rege. Daca lipesti „urechea de piatra”, poate se mai aude inca inima acestor soldati batand pentru tara lor.
Din cate stiu, „Jos Trianonul” este o lozinca a revizionistilor maghiari, care considera ca au fost nedreptatiti prin tratatul cu acelasi nume. Din punctul romanesc de vedere, NU
„Trianonul” este simbolul apartenentei Transilvaniei, ci, binenteles, „Alba Iulia”!
Asadar, departe de a fi un omagiu real adus soldatilor romani din primul razboi mondial, „Traiasca Trianonul!” este o forma stangace si mai degraba meschina de a cultiva traditia animozitatilor interetnice, si mai ales (fiind vorba de inversarea mecanica a unui slogan „advers”) o dovada de lipsa cronica de imaginatie in afirmarea sentimentelor nationale legitime.
De ce ar fi atunci criticarea sloganului respectiv o proba de
„antiromanism in starea pura”?
Cand sunt atatea cimitire pline cu soldati romani morti in primul razboi mondial, vin si intreb: oare chiar trebuie sa luam in deradere indemnul „Traiasca Trianonul”? Nu este aceasta antiromanism in stare pura?
ma \”lovishi\” la chiar ficatz\’, sa o bine shtii.
Sa hie (moa?) facut securist de la Romania Mare (pan\’ al carei *tembel*, pre numele dansului: \”V.C.T.\”, am \”dat\” da chiar *ani*), uite: ma amuza pe de o parte &imi pune, pi di *alta* parte, chiar intrebarea: cam *cat de proshti pot a ne fi cetitorii*?
Cu drag, drago – nu, n-ashi fi scvris *chiar asha*, daca *nu* m-ashi fi chiar uitat la *ora* pan\’ care sa chiar scria: a ta e dupa *trei ore*, asha c-ai *avut timp de-a ceti*. Akuma: ori *nu ceteshti* (poate ca te-am suparat mai adineaori – cine o mai shtie?), ori *chiar ceteshti, da\’ nu prea-ntzeledgi*. O *alegi* p-aia care pare ca tzi si potriveshte, n-asha?*
Shi, (desigur) e o *alta* \”ieshire*: cam anume sa-mi declari (mie, moa!), ca *nu* mi-ai raspuns *mie*, in care caz, io, ca unu\’ \”d\’a lu\’ V.C. T. \” ti voi chiar *ierta* – da\’ numa\’ shi *numa\’* daca ni spui/scrii cam *cui* ti adrisai?
Nea Marin
obraznicia formidabila a securistilor de la Romania Mare care au prins in enuntul lor intreaga cariera a securimii post’89 „vom fi iarasi ce-am fost” primeste o replica. Mai bine mai tirziu decit niciodata.
& io mi-s precum secretarele alea: nu cunosc, nu semnez.
De fapt, fiind io „p-afara”, nici n-am drept de vot, la „locale”. Asta, dreptul asta de vot, la „locale”, e dreptul *locuitorilor* din zona, din sector. Shi-o scriu, desigur, presupunand ca autorul *e* din chiar *acel sector* – ca, habar nu am, s-o bine shtitzi.
Are, autorul *dreptate* – c-am scris-o mai an, mai luni: nu „eshti” pa „sticla”, nu prea eshti…
Cat priveshte „standardele” alea, de-a promova la profesor,
eu am explicat ce & cum. Pe de-o parte, se-ncearca de-a se-ncuraja „echipa” (ca, mde, di la Ioropa ni vin paralili), pe de o alta, se „depuncteaza”, serios, daca chiar scrii prin „echipa”.
Cum am *chiar scris* (chiar p-acilea): io m-ashi fi calificat (pan’ RO), cu chiar „brio”, daca *nu* ashi fi scris atatea cu *altzii*. Nu m-acuzat’ c-ashi fi *interesat*, ca *nu sunt*: mi-s prof *p-acilea*, cu sacii-n carutza (n-asha?), chiar ma roaga d-a scrie altzii, da pan’ USA (pe moa, bon pen’ loriant!) scrisori da recomandare pen’ a lua *ei* slujbe p-acolea.
Desigur, pentru mine, a scrie cu cel mai *mare* din „parcare”, conteaza mai muuult decat a scrie *singur*, pentru ca *asta-i premiul meu*! Ca *nu am premiul Academiei Romane* &, vezibine, *chiar asta-mi lipseshte*!
ca, sa shtitzi, nu pot dormi io noaptea, ca nu il am…
Dar, asta-i mai „oblic”, ca sa scriem chiar asha: ca *nici o formula anume*, fie ea de doi bani (mai an), fie ea cu sume, cu „numitori” etc., nu te *face* mai bun profesionist.
Ca, eshti *chiar ceea ce chiar eshti*!. Shi, s-o *bine shtitzi cu totzii*, „presa” tzi-o fac *ailaltzi*, nu tre’ sa tzi-o faci *tu*… Dar, tzi-o fac, ailatzi, di *p-afara*…Cu *cat mai mari*, cu atat mai *bine*.
Cand aud da numar da cetari, io ma inflamez – ghici, ghicitoarea mea, de ce: pen’ ca n-am muuulte!
Dar, ma ceteaza *ai mai dihai, dintre cei mai mari*. Pentru mine-i *destul*, pantru Minister (care mere dupe *numere*), ba, pen’ ca unu’ cu „schoala” di doftoranzi e *in mod evident* cetat de elevii lui, iar io n-am, neam!
Sunt, pan’ „criteriile” astea, muuulte chestii care nu merg.
Shi, io ar trebui sa fiu chiar „linishtit”, ca m-au asigurat cu totzii (neshte academicieni etc.) ca io m-ash califica cu brio. Hm…Nu, n-am de gand sa revin ca *profesionist* in mate p-acolea.
P-acilea-i *problema*: cum adica? Ca, tre’ sa-ncalci *legea* pentru a pune pa cineva pi post? Ceva *nu mere*, ceva ma „racaie”, s-o *bine* shtitz’.
Ce ma „racaie” pe mine? Simplu: ca *nu e inca pan’ RO* unu’ care sa-shi *poata* da cu parerea despre ce-am scris (desigur, cum sa spune, un „peer”). De ce? Pai, pentru ca *nu-i specialist*. Ca n-are *contextu’*…
Shi-atunci? Dar *de ce* sa accept io sa ma judece neshte *habarnishti* (oricat de *buni* ar fi , prin propriile lor domenii)?
Hm… Inca una: aud/cetesc, pe alte forum-uri, ca lumea se „da” la unul altul (una/alta), pe motiv ca e nominalizat/a pen’ Ministru, pentru ca-i slab/a ISI.
Nu tre’, pentru Ministru decat *cinste*, nu trebuie decat
*empatie* (pentru ai mai nenorocitzi din „sistem”), trebuie
insa talent de manager, trebuie *shira spinarii*.
No hai, ca v-am lasat, cele bune,
Nea Marin
Domnule Ornea, pot intelege ca orice om are frustrarile lui. Nu cred ca a fi sau nu doctor poate impiedica pe cineva sa acceada acolo unde doreste si unde il doresc si altii (cati nu sunt doctori prin mijloace care nu le fac cinste). Nu-mi pot permite nici sa comentez patriotismul cuiva, dar am toata admiratia fata de cei pentru care istoria si indemnul catre ceilalti de a nu o uita nu sunt vorbe in vant. Toti am mancat parizer, ca ne-a placut sau nu!
Cum se impaca faptele prezentate in primul paragraf al articolului domnului Ornea cu urmatorul articol al legii educatiei nationale pe care tot domnul Ornea o sustine?
Art. 7. — (1) În unitățile, în instituțiile de învățământ și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale sunt interzise activitățile care încalcă normele de moralitate și orice activități care pot pune în pericol sănătatea și integritatea fizică sau
psihică a copiilor și a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic, precum și activitățile de natură politică și prozelitismul religios.
De altfel, domnul Ornea are lipsuri in activitatea de sprijinire a domnului Nicusor, caci nu a apelat si la femeile de serviciu.