Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
BIFURCAŢII. Prăvălii universitare de stat şi private
- 19-03-2009
- Nr. 466
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 6 Comentarii
După o zi plină în care cursul, o plăcere, a fost urmat de o după-amiază mohorîtă, de o şedinţă şi de multă birocraţie, după-amiază luminată abia pe seară de o conferinţă a lui Andrei Cornea, ajung acasă frînt şi, dracul mă pune!, mă uit peste titlurile din ziarele on-line. În Cotidianul (ei, da: mă mai uit pe el şi după despărţirea de TRU), pe două coloane, cu caractere mari, se lăfăie „Şmenul pentru Educaţie: liber la fabrica de diplome“. Hopa! Asta mă cam priveşte. Citesc şi nu-mi vine să cred. Dragii noştri parlamentari (azi, deputaţii), cei aleşi prin vot uninominal, neprihăniţi şi interesaţi numai de binele ţărişoarei ăsteia amărîte, au votat legea prin care orice universitate acreditată poate organiza studii de masterat şi de doctorat fără nici un control. Au votat, adică, o lege dată în legislatura trecută care infirmă Ordonanţa de Urgenţă ce instituia un oarece control (sever, cum ar trebui, ar fi de negîndit la noi). Să fim bine înţeleşi: legea o votaseră parlamentarii cei vechi, stricaţii; preşedintele refuzase s-o semneze şi o retrimisese parlamentului; acum, nou-aleşii, uninominalii carevasăzică, votează la fel precum cei de dinaintea lor. Se întîmplă că exact în această perioadă ni se cere […]
Da, sunt zile cand principala placere e cursul (v.fraza 1 din paragraful 1). Apropo, am luat eu multe clase pe Str. Academiei Nr. 14 (era sa zic la noi acasa), dar fundamentele geometriei nu am luat. Poate unde pe vremea aceea se presupunea ca studentii vin deja cu punctul de vedere axiomatic bine pregatit. Un astfel de curs ar fi probabil ceva mai fundamental decat cursul pe care l-am luat in anul I cu dna Adriana Turtoi (ne-a deranjat putin revolutia; in seara de 21 decembrie 1989 eu citeam geometrie proiectiva), si care probabil corespunde volumului dvs. accesibil la:
http://gta.math.unibuc.ro/pages/teachlee.html
Intre timp, dupa vreo sapte ani de incercari, cred ca am potrivit o poveste pe care imi face placere s-o spun, si a carei descriere (cu referinte cu tot) este la:
http://math.fullerton.edu/bsuceava/SYLLABUS417_2008.htm
Asta asa, just for the record, pentru surferii carora le-ar mai putea pasa de asta.
Cred ca pleava nu merita prea multa atentie.
Revenind la comentariul D-lui Profesor Suceava: sunt convins ca as fi revoltat in sistemul de invatamant romanesc (locuiesc si lucrez – cu mai mult sau mai putin brio – in SUA de multi ani). Faptul ca matematicieni (si nu numai) pe care ii respect foarte mult, precum autorul articolului, Prof. Liviu Ornea, Prof. Radu Gologan, si multi altii pe care nu-i mai numesc (si care s-au intors din SUA sau Europa de vest) lista fiind prea lunga, lucreaza cu succes in Romania imi sugereaza: 1. se poate; 2. se poate sa fie deja o masa critica care va produce marea schimbare de atitudine; 3. poate schimbarea s-a produs deja si nu stiu eu fiindca sunt atat de izolat de invatamantul care m-a pregatit (acum un numar de ani, e drept). Sunt optimist insa. Am discutat cu un matematician portughez acum un an. Portugalia a trecut si ea prin diverse transformari de cand a intrat in UE. Sistemul de invatamant pare a fi pe picioare in multe aspecte (aici trebuie discutat). Mi s-a spus insa ca a fost ultimul din sisteme care s-a pus pe picioare, in urma economicului, financiarului, infrastructura, etc. Asa incat sunt increzator, in ciuda faptului ca mai toti vor fi doctori.
M-am bucurat sincer sa aud din partea dlui Presedinte cat de valoroasa este educatia universitara americana a unei tinere politiciene care a studiat economia de partea aceasta a Oceanului. Si, in plus, tanara salvatoare a patriei cunoaste si o limba straina (sper ca engleza, dl Presedinte nu a specificat; iti amintesti ca raportul domniei sale cu idiomul marelui Will este totodata complex si ambiguu: ramane de neuitat dimineata istorica in care excelenta sa s-a adresat Europei in limba stramosilor nostri, in vreme ce premierul cu sange albastru al Bulgariei a onorat momentul in franceza). Asadar, un top model care ia un curs de economie in State poate fi considerat „destept”, dar domnia ta, care ai un doctorat adevarat in matematica, s-ar putea sa nu te simti confortabil cu sistemul de valori actual al patriei. S-ar putea sa te simti stingher si cam revoltat, cam in sensul paragrafului 1 al articolului de mai sus. Nu am auzit niciodata nimic din partea Presedintelui vreo apreciere in acest sens care sa ma faca sa cred altfel, in afara de confesiunea memorabila ca in copilarie nu i-a prea placut cartea. Speldida baza pentru o discutie despre valori academice.
Sunt cu totul de acord ca e jenant sa aruncam la cos orice urma de standarde si sa lasam orice universitate sa confere titluri de doctor, mai ales in conditiile in care conducatorii tarii se bat cu pumnii in piept cum ca educatia ocupa un loc prioritar in politica zilei. Pe de alta parte ce e de facut?
Parerea mea e ca nu prea mai e cale de intoarcere in sensul de a interzice cuiva sa confere felurite titluri si diplome atata vreme cat alesii neamului (de azi si de maine) vor titlurile alea foarte mult (de ce, nu stiu). Important este insa sa existe o bursa de valori neoficiala a acestor doctorate astfel incat un om cu un doctorat si rezultate slabe sa nu poata ocupa un post in detrimentul altuia cu nu doctorat real si rezultate bune. Cred ca nu pune nimeni la indoiala faptul ca un doctorat la Cambridge inseamna mai mult decat unul la University of Cotu’ Vaii (localitate inventata, orice asemanare cu una reala e pur intamplatoare). Problema devine serioasa atunci cand un titlu de doctor @ Cotu’ Vaii recunoscut de catre stat confera in mod automat niste drepturi. Nu e un secret faptul ca si in SUA e inflatie de doctori (din cei care nu te vindeca de boli). Concurenta pentru un post universitar decent fiind undeva intre 100 si 200 pe un loc, o simpla socoteala arata ca doar o fractiune mica dintre ei ocupa un post care chiar necesita studii doctorale. Pentru ceilalti ramane amintirea, placuta sau nu, a unor ani de munca prost platita la universitate, o poza in costum caraghios si o diploma aratoasa.
Mai trebuie avut in vedere si un alt aspect care trebuie discutat mai in detaliu: in lumea dezvoltata (ma iertati, n-am gasit alt cuvant) doctoratul nu mai e suficient pentru accederea in posturi de cercetare, e doar o etapa superioara masterului. Pentru stiinte exacte sunt necesari si niste ani de drumetie prin cateva (unul sau doua) posturi post-doctorale. Si nu toate universitatile au asemenea posturi.
Putem scrie si vorbi o gramada dar legile si regulamentele nu vor produce niciodata singure schimbari in bine. E nevoie de o dorinta si vointa reala in primul rand din partea celor implicati in invatamant pentru ca lucrurile sa intre pe un fagas normal. Aici ar mai fi de lucrat.
Numaidecat ce am atins „comenteaza si tu” mi s-a facut frica: daca apare cineva care nu poseda chiar deloc simtul umorului si ia in foarte serios postarea mea precedenta? Cheia lecturii e totul… Sau invers, daca, de exemplu, conchide ca am sustinut aparitia unei tiranii ca-n Rusia in domeniul plapand al educatiei?
Dar nu am spus asta. Sunt ferm convins ca Romania, la cele 21 de milioane de locuitori, poate avea trei universitati bune. Cred in ele (ca program academic) si cred ca o parte a muncii de acolo poate fi de foarte buna calitate. Nu cred ca A.S.E.-ul are cultura academica potrivita (v. paragraful 3 de mai sus).
Cred ca tema aceasta e foarte importanta si ma bucur ca se discuta.
Visez de multa vreme o lume in care toata lumea sa aiba simultan dreptate. Iat-o: soseste! Daca toata lumea poate avea doctoratul, daca de oriunde poate zvacni un program de master plin de continut si valoare, nu inseamna asta ca adevarul apartine tuturor? Intregului popor, vreau sa spun. Hai ca e de bine, viitorul e orbitor.