BIFURCAŢII. Prezumţia de vinovăţie în universităţi. Cîteva exemple

Sîntem în plină perioadă de contractare a granturilor de cercetare cîştigate în urma recentei competiţii. În echipe pot figura şi cercetători care nu lucrează în instituţia directorului de proiect. Unii dintre aceşti membri „din afară“ au fost nominalizaţi ca atare de directori în propunerile făcute. Acum, ei trebuie angajaţi temporar, pentru durata derulării grantului, în instituţia directorului. Normal ar fi ca aceşti oameni să fie angajaţi automat, pe baza unei hîrtii semnate de directorul de grant (sau de mentor, în cazul studenţilor postdoctoranzi) prin care se angajează să-i plătească salariul din grantul său. Dar legea spune că orice angajare se face prin concurs public, anunţat pe pagina de web a organizatorului etc. Public, adică se poate înscrie oricine. Cum să intre oricine într-o echipă hotărîtă deja de un director care, între altele, aduce banii respectivi? Atunci cînd e vorba despre cercetători postdoc, care vin cu banii lor, ridicolul e şi mai mare. Sînt puşi să concureze pe un post, deşi au cîştigat grantul. Serviciile de resurse umane nu vor să ştie, „aplică legea“. O fentează, de fapt. Pentru că definesc postul în aşa fel încît să nu poată fi cîştigat decît de cine trebuie, ştiu şi ei că ar fi […]