BIFURCAŢII. Principiul minimei acţiuni

  • Recomandă articolul
Iată că s-a mai încheiat o Olimpiadă Internaţională de Matematică. Anul acesta a fost în Thailanda. Am ieşit bine, locul 13 din 104 în clasamentul pe ţări şi primii din UE – e chiar foarte bine, mai ales dacă ne raportăm şi la populaţie (primele locuri au revenit, fireşte, asiaticilor şi echipelor sino-americane…). E bine, dar e şi rău, pentru că majoritatea olimpicilor noştri provin de la Liceul Internaţional de Informatică din Bucureşti (cunoscut şi ca „liceul turcesc“) – un liceu privat care strînge a – proape toţi copiii care vor să facă performanţă înaltă în matematică şi fizică, din Bucureşti şi din ţară. Îi recrutează aproape agresiv şi le oferă burse (scutire de taxe) şi un program mai mult decît intensiv de pregătire, cu profesori foarte buni, plătiţi pe măsură – cu bani de toate culorile, se spune –, sau, măcar, un program extrem de lejer, care să-i permită fiecăruia să se pregătească singur sau cu cine doreşte.   Şi ce e rău în asta, veţi întreba? E rău, pentru că acest liceu a apărut ca să umple un gol. O instituţie privată face, cu mijloace mai mult sau mai puţin legale, ceea ce ar fi trebuit să facă […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.