BIFURCAŢII. Profesorul Stere Ianuş. O evocare

Îl întîlnisem chiar din primul an de facultate, la cursul de geometrie. Scund, iute, cu ochi vii, neastîmpăraţi. Cursul n-a fost foarte greu, dar examenele – destul de dure. Stere Ianuş a devenit însă cu adevărat profesorul nostru, al celor trei prieteni care eram, pe atunci, nedespărţiţi, abia pe la sfîrşitul anului al III-lea. Eram după o experienţă destul de traumatizantă, încercaserăm să citim lucruri prea grele pentru cît ştiam noi pe-atunci, cel care ne îndruma ne cam speriase, aveam îndoieli mari, ne gîndeam să abandonăm. O criză identitară peste care nu prea ştiam cum să trecem. Pofesorul Ianuş a apărut atunci providenţial. Ne-a ascultat, ne-a liniştit, celor mai interesaţi de geometrie ne-a dat teme pentru lucrările de diplomă, pe al treilea, algebrist convins, l-a trimis la cine i se potrivea mai bine. N-a greşit cu nici unul: M. face şi azi mai ales algebră, E. şi cu mine – geometrie.   Stere Ianuş avea fibră de profesor. Ştia să se apropie de studenţi, era generos şi nu foarte exigent, lăsa mult de la el. Avea o bunătate pe care o simţeai imediat. Nu o spunea explicit, dar credea sincer că e loc pentru toţi sub soare şi nu cerea […]