Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
BIFURCAŢII. Religia în școală și spiritul critic
- 02-11-2012
- Nr. 648
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 30 Comentarii
S-a discutat destul de mult în ultima vreme despre conținutul manualelor de religie (ultimul articol pe care l-am citit, al lui Mirel Bănică, în 22). Nu am de gînd să alimentez controversa, pentru că nu știu cum ar trebui să arate un manual de religie. Nu pot, totuși, să nu observ că, deja, nimeni nu mai pune în discuție apartenența religiei la trunchiul disciplinelor obligatorii predate în școală; problema care se (mai) pune e doar cum să avem manuale mai bune, mai serioase, mai atractive. Nu cred că e normal să fie așa într-o țară laică – încă –, în care religia și statul nu sînt, cel puțin pe hîrtia Constituției, totuna. Principala motivație adusă de susținătorii religiei în școală este că educația de acest fel insuflă valorile morale fără de care societatea se dezagregă. Nu cred că e singura cale de a insufla valori morale, dovadă că agnosticii și ateii nu sînt automat amorali. Pe de altă parte, înțeleg perfect că a porni o campanie împotriva predării religiei în școală e neproductiv și complet lipsit de sorți de izbîndă într-o țară ai cărei locuitori, în frunte cu politicienii, se declară foarte atașați de valorile religioase, ai cărei conducători își […]
@M.Moroianu
Ati face bine si v-ati face bine sa stati mai putin in fata computerului si sa iesiti in lume; singuratatea naste monstri. Va recomand o vizita la „Cinemateca”, poate aveti ocazia sa vizionati „Il sorpasso” ( Le Fanfaron sau Fanfaronul), un film din 1962 in regia lui Dino Risi.
Si poate data viitoare, cand va amestecati intr-o discutie stiti despre ce e vorba si nu vorbiti ca sa va aflati in treaba: intre filosofia religiei si disciplina intitulata „religie”, predata in scolile si liceele romanesti, diferenta este enorma.
„Ok, Mihnea!”/”Ah, Marine!”
Ce faceţi, domnilor? Amor?
ca *te-asigur* ca-mi eshti drag: vaz ca & tu „suferi” d-aceeashi *boala*: anume d-a „ceta” lucrurile cum *nu * trebe… Dar, o sa te pisez in continuare, pana cand o sa-tzi
*chiar treaca*…
No ghine, acuma tre’ sa ma duc la kiar kulkare (sa dea cu tamaia aia carora *nu* le place kum skriu),
al,tau,
Nea Marin
io *ti rog* d-atzi chiar pune chiar caii-n frau. Ca, cele ce-aiu Ilincai, mai sus, mie-mi pare chiar ce-tzi raspunce Dansa…
Pai da’ cum? Ma *scuzi* chiar *pa mine* (care am mai muuulte gresheli decat tatzi ceilaltzi *la un loc*) & *nu o iertzi pe Dansa?
Glumim, glumim, badie, da’ *nu chiar glumim*… Ca *nu se cade* de-a „ataca” (mde, parerea mea da *pacatos*) pe cineva, bazat *pur* pe marunte gresheli de *scriere* (ortographice, or, altminterea). Zau!
Hai sa ni „batem”, bre, pan’ *chiar idei*!
Al tau, Mihnea, al tau, Ilinca,
Nea Marin
Tocmai tu, cu formatia umanista, de care aminteai mai demult, si cu preumblari pe culmile translucide ale Matematicii sa sustii ca:
„nu se ezista* Adevar, Frumos, Dreptate”!!!
Ce pretentii sa mai avem atunci de la literatii propriu zisi, gen MC, care si-au pierdut demult orice credintza in Arta si in „Limba ca un fagure de miere”, ramanand doar cu snobismul egolatru si cu incomensurabila, infinita lor autosuficientza?
PS Si nici nu-ti dezvalui parerea despre „constiintza identitatii romanesti”, aflate, cum spuneam, in mare suferintza atunci cand nu e vorba de a ne clama fobiile antirusesti, antimaghiare, samd.
PS Pe specialistul maghiar cu nume de floare ai putea poate sa-l intelegi mai usor incercand sa-ti imaginezi toate umilintzele, frustrarile si incercarileprin care trebuie sa fi trecut in calitate de „conlocuitor”. Aici, ca si in atatea altele, doar cel care se stie fara pacat, ar trebui sa arunce prima piatra…
uite *dovada*: facui pa la Cluj, ” Mate” singurul, da’ *singurul*
atunci (1979) care era *activ* in domeniu se numea E. Virag (inseamna floare in Maghiara).
M-am dus *la el* ca sa-mi dau diploma (eram cel mai bun din an atuncea, faceam chiar „grupuri”), mi-a spus ca e „plin”, l-am *intzeles*.
Dupe ani, in 1988, l-am „bagat” pan’ Comisia di Doftorat.
Ca, era *singurul* care-a putut *intzelege* ce-am scris io p-acolea… I-a placut? I-a placut! Ca *numa el putea intzelegea*…
Tzelegi? „Telegi *tu* (bucureshtean), oare, ca *io* chiar vorbesc in chiar *cunoshtintza di cauza*? Doar sper ca „da”.
Toate cele bune,
Nea Marin
vezi, io am expus nishte *pareri*. Ca sunt pareri & *pentru* & pan’ *contra*. Io *nu* sustzin ca detzin Adevaru’. Te rog sa ma iertzi: ca io *nu pot scrie* decat ceea ce cred *io*.
C-o fi bine, c-o fi rau? Cine o shtie? Ca io *chiar o cred*: cum ca & io, ca & tine, suntem neshte „albatroshi pa cam uscat”. Mda, ceea ce *stabilim* pan’ „mate” ramane acolea pantru vecie (daca-i corect, & daca-i *semnificativ).
Pan celelalte chestiuni, *cine o shtie*? Ca *nu se ezista* Adevar, Frumos, Dreptate (astea, cu litera „mare”).
Ca, totu-i in *context*…
Scuza-ma dac-am fost prea „contondent” – da’ asha imi e graiu’ cand imi pune cate unu’ „idei pan’ cap”.
Shi, ca sa-nchei: lasa, badie, ca *nu* cred ca tre’ sa ni luam (noi, ashtia) *chiar atat da pan serios*. Zau. Ca, suntem failibili, suntem doar neshte „nea”, s-o *bine shtii*. Desigur, parerea *mea*…
Al tau, multzam pen’ ca *nu te-ai iernervat*,
Nea Marin
Draga Marine, nu era nicio rautate te asigur.
Referitor la discutia noastra:
Nu inteleg de ce zici ca universitatile maghiare ar fi „numai pentru ei”; chiar crezi ca nu i-ar primi si pe romanii (excentrici, desigur) care ar vrea sa studieze in limba maghiara? Si care e deosebirea fatza de gradinitele, gimnaziile si liceele pe care, cum spuneam, le au demult?
Argumentul cu „piata muncii” e arhitocit, si se bazeaza pe incercarea de a-i face cuiva binele cu forta; daca ei isi
asuma riscul respectiv, nu avem nicio sansa sa-i facem sa se razgandeasca punandu-le betze in roate.
Comparatiile cu Canada sunt extrem de riscante, exceptand cazul cand iei in considerare existentza provinciei Quebec: nu cred ca asta e ceea ce ai vrea sa se realizeze in Harghita-Covasna, sau mai stiu eu unde…
In sfarsit (si poate cel mai important), nu trebuie uitata relatia extrem de confuza – ca sa nu zic catastrofala – pe care noi romanii o avem in prezent cu propria istorie si identitate nationala. In situatia asta, a incerca sa ne compensam propria lipsa de pietate si de vibratie prin discursuri nationaliste sau intransigentza de cafenea in raport cu o „nationalitate” cu vechimea si mandria celei maghiare mi se pare ridicol si contraproductiv.
ii raspund cam asha: fara de indoiala, dar, *fara de indoiala*, Mihnea, maghiarii *sunt contribuitori la buget*.
Chiar cum suntem &noi (majoritarii). Io ma *legam* de-un *anumit aspect* (pe care, vad ca-l treci pe sub tacere), anume ca ei vor o universitate *strict pentru maghiari*.
Shi noi (majoritarii) dam banul. Facem *sectzii*, insa, in *toate* limbile care au \\\\\\\”mushterii\\\\\\\”.
Sunt muuulte argumente in contra argumentului *tau*, cum sunt unele &impotriva alui meu. Hai sa *nu* ne-atarnam de gat *intentzii*, bine?
Unul ar fi (in aparerea *mea*) ca – s-a mai inaintat – a se \\\\\\\”face\\\\\\\” treaba cum se facea pa vremea *mea*, la Cluj -cu maghiarii care-shi aveau cursurile *lor*, stafuite cu *catziva * oameni de calitate ( altfel, veneau la cursurile in Romana, la *altzi oameni de *calitate*, care le *lipseau lor* – ca, mda, &*noi* am facut cursuri cu profesori maghiari, sa shtii, cu ai mai \\\\\\\”destupatzi\\\\\\\” – da\\\\\\\’ de ce nu?), e *mai bine*, ca te \\\\\\\”bucuri\\\\\\\” de ce are mai bun acea Facultate.
Mai e un aspect care s-a (deja) remarcat: piatza de munca e \\\\\\\”mai larga\\\\\\\”, daca faci shcoala-n *doua limbi* (cazul *lor*).
Mai e un aspect: ca, anume, daca *nu shtii terminologia romaneasca* (io ma refer aici la maghiarii care nu indruga o *boaba* in romaneshte, ca sunt &din ashtia, am intalnit *catziva*; ori se prefaceau, ori habar n-aveau de cateva vorbe-n Romaneshte, e *treaba lor*), ai probleme in a-tzi face meseria in cateva domenii (nu multe, daca ramai prin H. sau C.), dintre care unul e *medicina*.
Un *ultim* argument ar fi cel *francez* – au englez? au, american? Cum ca, cetatzenii unei *tzari* ar trebui sa se *integreze* (nu, noi *nu vrem d-a le schimba *numele*, dragule….) oleaca, , adica \\\\\\\’cercand oleaca de-a invatza chiar *limba*…
Le scriu pe astea dupa o calatoria-n H. & Unde-am fost tratatzi *ca la carte*, nici umbra de shovinism etc. Nu, nu mi-s un admirator ascuns de-al lui V. Tudor – cu toate c-am
fost acuzat c-ashi fi numa\\\\\\\’ pentru c-am \\\\\\\”dat\\\\\\\” prin \\\\\\\”dusmanii lui\\\\\\\” cateodata.
Nici macar \\\\\\\”roman verdi\\\\\\\” nu sunt, ca-s jumate\\\\\\\’ oltean, un sfert (probabil ) ungur, un sfert francez. O strutzo-camila, adica.
Shi, pentru c-avem, n-sha, cred io, cam un milion de *cetatzeni canadieni* (de origine *romana*), pan\\\\\\\’ chiar Canada, hai, fa un efort, draga Mihnea, convinge-i pe canadienii aia sa faca ce propui, ca sa vezi ce-tzi raspund.
Uite, io mi-am iepuizat argumentele (desigur, \\\\\\\”de balta\\\\\\\”).
Shi, te rog sa ma cam scuzi, observ o oarecare \\\\\\\”rautate\\\\\\\”
pan\\\\\\\’ ce-mi scriseshi mai sus.
Ne-standu-mi mie pan\\\\\\\’ \\\\\\\”geana\\\\\\\” d-a raspunde la fel, ai, uite, acilea, raspunsul *meu*, parerea *mea* (mda, far\\\\\\\’ da trimeteri pa la \\\\\\\”classici\\\\\\\”).
Cele bune , succes &sanatate,
Nea Marin
Va recomand o revedere a manualelor de limba romana, urmata de ceva lecturi de filosofia religiei si a educatiei.
In completare – „Bunele maniere azi”. (Humanitas, 2012)
@M. Moroianu
O persoana care face o greseala gramaticala intr-un text are toate sansele de a purta o discutie coerenta despre orice subiect. Dovada o constituie marea parte a autorilor articolelor din aceasta revista (si din altele), autori care au facut macar o greseala in textele lor, de-a lungul timpului. Citesc de multi ani revista „Observator Cultural” si am remarcat nu o data greseli si in texte si in comentariile autorilor, dar marturisesc ca nu mi-a trecut nici o secunda prin cap ca din acest motiv sa cataloghez aceste persoane ca avand o „educatie precara” sau sa ma intreb „retoric” daca sunt capabile de o discutie pe o anumita tema. De ce? pentru ca generalizarile simpliste apartin de regula oamenilor care nu au realizat nimic original, se multumesc doar sa reproduca ideile altora, de obicei cu mult zgomot pentru a atrage atentia.
Poate este o greseala in primul meu comentariu, marturisesc ca nu sunt deloc sigura ( nu sunt specialista in domeniu): pentru mine acordul a fost intre „viata si implinirea” pe de o parte si ” ale copiilor” pe de alta parte. Daca este o greseala o accept fara nici o problema, nu am un ego supradimensionat si nici nu sunt senila ca sa pretind ca am intotdeauna dreptate. Stiu sa accept o greseala si sa invat din ea, dar imi este greu sa accept marlania ca rezultat al lipsei argumentelor intr-o discutie si al incapacitatii de intelegere a argumentelor altora.
Daca doriti sa aveti intotdeauna dreptate, atunci monologul in fata oglinzii este o solutie.
Ce sanse are o persoana care, datorita unei educatii precare, ignora regulile elementare ale exprimarii in limba romana (de exemplu faptul ca particula posesiva „a” capata genul si numarul ultimului substantiv dintr-o enumerare) sa inteleaga implicatiile – de ordin filosofic, pedagogic, moral, estetic, si asa mai departe – ale predarii sau nepredarii religiei in scoala?
(Nu cumva ajungem astfel la definitia data de Valery politicii, ca fiind arta de a-i obliga pe oameni sa decida asupra unor lucruri la care nu se pricep?)
Iar ai nimerit-o pe invers: Din moment ce maghiarii contribuie si ei la bugetul de stat, in poarticular la bugetul educatiei, e clar ca daca doresc, ar trebui sa aiba si universitati in limba maghiara, asa cum , de altfel, au deja gradinite, gimnazii si licee. NU PRIN ASTFEL DE SICANE MESCHINE VOM AJUNGE VREODATA SA NE REGASIM ADEVARATELE SENTIMENTE PATRIOTICE, aproape in totalitate pierdute dupa ’90!
Si ceva analog se aplica pentru predarea religiei in scoli, indiscutabil dorita de imensa majoritate a parintilor.
PS Cum ramane cu intrebarea despre lecturile psihanalitice?
Si tie, numai fain!
M-am referit la lipsa dvs de logica deoarece acest
fapt este usor de observat de catre profesori la ceilalti !
Invers, este mai greu …
Acum va dau un citat dintr-un comentariu scris de dvs:
„Eu fac vorbire despre teologie.” Exact ca un jurnalist
semianalfabet din televiziunile lui Voiculescu. Chiar si
in discursul unul avocat si tot suna „groaznic” !
Va felicit pentru „cultura” si mai ales „logica” dvs …
nu putem fi decat d-acord p-acilea.
Mai e un mic *amanunt*, anume ca un contribuabil (oricare contribuabil) are *dreptul* sa se-opuna cheltuielilor care *nu il privesc*.
Fara de legatura directa cu BOR, cy „religia”: pretentziile maghiarilor de-a li se face o Universitate publica, *exclusiv* in maghiara, mi se par de-a dreptu’ *deplasate* (in Romania).
Sa-shi faca *ei*, cum zise Iliescu (ca n-a spus Iliescu *numa* prostii!), o Universitate Maghiara, „numa’ a lor”, da’, *numa’ cu banii lor*!
E cam aceeashi problema: ca, daca o *minoritate* insista ca majoritatea sa le dea banu’ pentru e chestie *exclusivista*, pan’ care *majoritatea nu are acces*, apai, cred io, minoritatea aia ar trebui sa faca bine sa *puie banu’ de-o parte*.
Ca, „majoritatea”, cand „pune jos ” banu’, are *intotdeauna grija* (ca sunt *legi* pentru asta), ca sa faca chiar chestii *inclusive*, n-asha?
Cele bune, tuturor,
Nea Marin
@M.Moroianu
Multumesc pentru remarci; va rog totusi sa recititi fraza si sa trageti concluziile de rigoare privind acordurile gramaticale.
Cat despre intrebarea de ce ar fi mai simplu de suplinit ( de catre parinti, bineinteles) o ora de religie in locul celor de logica si latina, credeam ca raspunsul e la indemana oricui, dar vad ca m-am inselat. Imi cer scuze.
In conditiile in care 70%- 80% dintre parinti cred in Dumnezeu, rai, iad, puterea rugaciunii, viata de apoi, in faptul ca Biserica nu greseste niciodata….se presupune ca s-ar descurca mai usor la explicarea notiunilor elementare de religie. Pe de alta parte o astfel de credinta puternica se manifesta sau ar trebui sa se manifeste prin mersul la biserica, ascultarea slujbei, lectura si intelegerea bibliei etc. Deci o modalitate realativ simpla si la indemana parintilor de a suplini ora de religie, daca se doreste acest lucru. In acelasi timp cati parinti sunt capabili sa explice notiuni de logica si latina, chiar si printre adevaratii intelectuali?
Si repet, in scoala publica dintr-un stat laic religia nu are ce cauta. Este vorba de un principiu.
@nea marin Cei mai multi dintre parinti isi lasa copiii sa asiste la orele de religie nu din convingere ci pentru ca le e rusine de bunici, vecini, prieteni, colegi sa spuna \”nu\”. Si pentru ca, in ciuda declaratiilor pompoase ale directorilor de scoli si ale responsabililor din minister ca \”elevii care nu doresc sa asiste la orele de religie au toate conditiile sa se ocupe cu altceva in acea ora de curs\”, in realitate lucrurile stau altfel, in cele mai multe dintre scoli. Asa ca, parintii prefera sa-si stie copiii la scoala, in sala de clasa decat aiurea in curtea scolii sau chiar pe strada. O ora la scoala este o ora fara grija copilului pentru parinti.
e ca orele de religie *pot* avea loc in shcoala *publica*. Inveshmantate/drapate drept „elective”.
Daca parintele considera ca-i *bine*, sa-shi dea copilul ca sa faca ore *suplimentare* de religie. Dar, de ce nu?
Cu *fortza*, insa? Io ma *opun*.
Ca, „fortza asta” aparu’ dintr-un motiv *foarte simplu*, adicatelea: „Noi, ashtia di la Putere, va *dam* neshte parai
in plus voua (preotzilor, care le tzinetzi, orele), voi ni datzi in *schimb*, noua, *Puterii*, cetatzeni „cumintzi”, cu frica de D-zeu & de… *Putere*, chiar cum se scrie la Carte.
Iar parerea mea: afland io asta vara cat *profit* are BOR, imi vine sa le propun sa deschida, cu acest profit, chiar *shcoli confesionale*. Cum o fac chiar calugaritzele franceze, cum o fac Universitatzi din S.U.A., sau de aiurea.
Ca sa shtie *fiecare*, foarte *bine*, pe ce *da banul*.
Cele bune,
Nea Marin
… stimata dna /dra Ilinca!
Pacat ca acordurile gramaticale („educativa ale copiilor”) ridica probleme – si nici firul logic nu e foarte usoe de urmarit. (De ce-o fi religia „mai usor de suplinit” prin contributia benevola a parintilor decat logica sau latina? Si cine ar urma sa fie „suplinitorii”?)
Orele de religie nu-si au locul intr-o scoala publica. In definitiv religia este o problema personala, de familie eventual si nu una „de masa”. Daca parintii considera ca aspectul religios este important pentru viata si implinirea spirituala, educativa ale copiilor pot foarte bine sa le acorde o ora pe saptamana in acest sens. Este mult mai usor decat sa suplinesti orele de logica, latina ( cred ca si altele) care, din cate stiu, au fost scoate din programa scolara. In locul acesteia ( ora de religie) ar fi de dorit o ora in plus de sport sau de educatie civica: ar fi mult mai de folos elevilor si s-ar potrivi mult mai bine unui invatamant public intr-o tara laica.
Domnule Profesor,
Va las cu autosuficienta dumneavoastra si cu convingerea ce o nutriti ca sunteti foarte logic (ceea ce, intre noi fie vorba, nu este asa). Raman insa cu intrebarea de ce doriti sa fericiti lumea cu forta. Detectez in aceasta porinire fie o nemultumire sufleteasca profunda a domniei voastre, fie o oarecare misie.
Evident ca nu aveti logica: eu ma refeream la lipsa
dvs de intelegere (inteligenta) si nu la cultura …
Asa cum spuneam: ati intrat „hodoronc, tronc”
in discutie !
Domnule Profesor,
Constructia unei arme sofisticate (precum cea nucleara) a fost rezultatul „abordarii unui subiect dificil care a necesitat munca si seriozitate”. Probabil ca in momentul in care va veti da sufletul (caci acest moment o sa vine pentru fiecare dintre noi) o sa intelegeti ca viata este formata din mult mai mult decat abordarea stiintifica a lucrurilor.
In alta ordine de idei, logica dumneavoastra este debila: Ma intrebati cum pot vorbi de lipsa de cultura a unui om (si nu la un om; formularea dumneavoastra arata o cultura dobandita sub complexul de inferioritate fata de cultura maghiara) pe care nu-l cunosc, insa faceti absolut acelasi lucru.
Va salut cu multa simpatie!
Tot pe langa subiect vorbiti! Eu nu m-am referit nici la teologie si nici la religie, nici n-am spus ca teologia (sau
lectiile de religie din scoala, care nu insemna teologie !) au vreun rol in cultivarea facilului in locul abordarii subiectelor
dificile, care necesita munca si seriozitate din partea
profesorilor si elevilor. Explicatia mea este corecta in
cea mai mare parte; cultivarea facilului duce la nivelul
scazut de cultura si lipsa de interes a elevilor si studentilor
pentru pregatirea unei cariere serioase in orice domeniu …
Ce este gresit in asta si cum puteti vorbi de lipsa de
cultura la un om pe care nu-l cunoasteti si ale carui
cuvinte nu le-ati inteles ? Interventia dvs este una care se
poate caracteriza prin cuvintele: ati vrut sa va aflati si dvs in treaba si sa va dati mare !
Domnule profesor, va multumesc pentru evaluarea nivelului meu de intelegere care arata ca sunteti un profesor foarte bine pregatit (din punct de vedere metodic). Va intreb si eu, dupa modelul sugerat de dumneavoastra, unde ati vazut, in comentariul meu, ca vorbesc despre religie? Eu fac vorbire despre teologie. Va informez ca cele doua nu reprezinta, asa cum probabil credeti, unul si acelasi lucru. Asta arata ca am avut dreptate cand spuneam ca lipsa dumneavoastra de cultura este inspaimantatoare. Am observat ca in scoli se cultiva facilul. Dumneavoastra sunteti dovada vie a acestui fapt.
Profesor, ai dreptate. Dar daca poti scapa de facilul care se cultiva in media, cum poti scapa de facilul care se cultiva in scoli? Din cauza obedientei la care s-a ajuns, copiilor li se da paine si circ, pentru ca profesorii sa faca planul de hartii doveditoare ale activitatilor. Pe cine sa chemi in judecata pentru daunele morale pe care le produc toti cei care promoveaza si premiaza facilul? Pe directorul educativ? pe directorul scolii pe care l-a adus primarul, pentru l-a ajutat in campania electorala? pe cine? pe vreun inspector scolar general? pe parintii care nu se unesc sa puna intrebari despre ce invata copilul la scoala? Spune, profesor, ce parere ai, pentru ca eu chiar am nevoie de ajutor si strig dupa ajutor ca sa pot merge inainte printre ruinele a ce a mai ramas din educatie.
Unde ati vazut dvs in comentariul meu ca vorbesc despre
religie ? Nivelul dvs de intelegere este inspaimantator !
Iar daca nu ati observat ca atat in scoli cat si in „media”
se cultiva „facilul”, atunci chiar ca nu intelegeti nimic
din ce se intampla in societatea contemporana …
Nu stiu de ce am impresia ca religia care se „preda” in scoala noastra este de fapt dogmatica. M-as bucura sa stiu ca se cultiva filosofia crestina. M-as bucura sa stiu ca in orele acelea copiii au posibilitatea sa se apropie de teologie in primul rand, dar nu stiu de ce am impresia ca prin intermediul orelor de religie copilul nu dobandeste cunoasterea pe care ne-o dorim. (ne-o dorim, nu-i asa?) In ce ma priveste, ori de cate ori am ocazia unei abordari interdisciplinare nu ma feresc sa ma opresc si la un text biblic. Copiii s-au obisnuit sa le atrag atentia in special asupra vreunui verb, de exemplu. Dar nu stiu, ce-i drept, cum si ce se preda la religie. Presupun ca este, ca si anatomia: anatomia nu te invata sa mananci Ceea ce vad foarte des este ca fetele astea care predau religia fac tot felul de acrobatii ca sa „treaca” la romana.
Domnilor,
Lipsa dumneavoastra de cultura este inspaimantatoare! Cata teologie cunoasteti? De cate ori ati mers la Biserica? Daca domniile voastre doriti sa va administrati toate vaccinurile foarte bine. Cu ce va deranjeaza deciziile celor care nu vor? Acestea nu va afecteaza pe domniile voastre. Ca atare, de ce doriti sa confirmati zicala cu cainele? Au mai incercat si altii sa fericeasca omenirea cu sila.
Cred ca exista o „mini-explicatie” plauzibila la fenomenul
real pe care il descrieti. Tendinta oamenilor din societatea
contemporana catre „facil” si respingerea „dificilului”,
adica rationamentul, munca serioasa de cercetare (studiere)
chiar si a unor argumente pentru teorii intr-o problema de interes chiar personal (exemplul dvs despre vaccinuri este o
dovada). Simplificarea programelor scolare, tendinta
(si educatia) elevilor de a evita problemele „dificile”
din fiecare domeniu sunt fenomene actuale in reformele
scolare si chiar universitare (vezi aici si bacalaureatul
„profesional”; circ curat !). De ce se intampla aceasta nu
stiu …
Stimate domule Ornea,
Ceea ce afirmaţi despre primele două pare sa se bazeze pe o evidentă lipsă de informare (sau pe confuzia cu disciplinele para-ştiinţifice numite astrologie, chiromanţie, şamd) şi ar trebui revizuite în consecinţă.
Cu religia în şcoli lucrurile sunt şi mai complicate. Teza că predarea ei ar avea vreo legătură cu „comportamentele antiştiintifice, iraţionale” este ea însăşi foarte puţin ştiinţifică, şi chiar Dvs recunoaşteţi în final că nu o puteţi demonstra. Ceea ce nu vă împiedică s-o dezvoltaţi pe larg, incluzând printre posibilele ei aplicaţii şi refuzul de a accepta realitatea încălzirii globale – deşi e bine ştiut ca NU amatorii de „practici neştiinţifice” sunt cei care se opun acestei recunoaşteri, ci guvernele şi marile companii care pun „dezvoltarea” deasupra preocupării pentru supravieţuirea planetei.
Dar ceea ce aş mai vrea să remarc este că prezentarea raţiunilor pentru predarea religiei în şcoli prin prisma exclusivă a ” insuflării valorilor morale fără de care societatea se dezagregă” este ea însăsi foarte reducţionistă şi simplificatoare.
Nu cred că „societatea” trebuie pusă aici pe primul plan ci INDIVIDUL, cu nevoia lui cronică de orientare şi directie, şi cu acea irepresibilă “sete” (de sens, de realitate, de absolut) pe care societatea actuală, cu materialismul ei triumfător şi cinismul generalizat la toate nivelele nu este capabilă şi nici nu-şi propune să i-o satisfacă. O să-mi răspundeţi probabil că noi “intelectualii”, agnostici rafinaţi şi sceptici iremediabili, avem cultul Ştiinţei şi religia Artei (fără a mai vorbi de entitatea mai abstract-muzeală numită Cultură) suficiente, fiecare în parte sau în conjuncţie reciprocă, pentru a combate senzaţia acelui vid, de care “natura are oroare”.
Dar ce ne facem cu “oamenii simpli”, alcătuind imensa majoritate a populaţiei, care nu au acces la aceste teritorii rezervate elitei, şi care, lăsate pe seama televizorului şi a spectacolelor de duzină, riscă să eşueze în braţele alcoolului şi ale drogurilor?
Nu cumva aici instinctul “maselor”, al “poporului neştiutor de carte” – care, aşa cum observaţi şi Dvs, “se declară foarte atașat de valorile religioase” – se dovedeşte mai clarvăzător şi mai realist decât scepticismul voltairian al intelectualilor care-l ironizează?
Şi oare câţi dintre aceştia din urmă au auzit de argumentul unui anume Blaise Pascal în favoarea învechitei practici a… rugăciunii: “Cela vous abêtira et vous fera croire”?
(Aţi citit bine: asta ne-ar “prosti”… şi ne-ar face totodată mai puţin opaci.)