BIFURCAŢII. Riscurile blogărelii
- 19-02-2014
- Nr. 711
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 11 Comentarii
Pe blogul mereu foarte interesant al lui Dan Alexe, http://cabalinkabul. wordpress .com/, un articol bine documentat despre popoarele cercheze care locuiau în împrejurimile oraşului Soci pînă să le fi exterminat sau mutat ruşii – apoi, sovieticii; una dintre acele populaţii, cea ubîhă, a fost complet ştearsă de pe faţa pămîntului. Dincolo de festivism şi de sport, Olimpiada de-acum ar fi fost, poate, un prilej bun ca lumea să-şi aducă aminte şi de crimele petrecute odinioară. Nu ştiu cît de citit e blogul lui Dan Alexe (repet: merită din plin), astfel că semnalarea acestei postări pe alte bloguri nu poate fi decît benefică. Aşa că m-am bucurat cînd, pe blogul lui Horia Gârbea (unul „despre literatură şi alte lucruri care fac viaţa frumoasă“), http://horiagarbea.blogspot.ro/, am dat peste notiţa„Olimpiada şi genocidul. Stalin şi teatrul“. Mi-a pierit bucuria cînd am citit ce scrie Gârbea, „cel mai bun blogger dintre scriitori“, cum singur se prezintă. Ca să nu fiu acuzat de scoatere din context, redau întreg citatul (şi pun în italice fraza care m-a şocat): „Un blogger ne atrage atenţia aici că Olimpiada de la Soci are loc pe terenul unui genocid uitat. De fapt pe locul mai multor genociduri trecute sub tăcere, băgate […]
Măi, nea Mărine, văd că nu prea foloseşti oglinda şi, uite aşa, te afli în treabă, te dai sapient pe aici, şi nu vezi că eşti mărunt ca macul. Ăsta nu-i fariseism programatic? Başca semnătura!
P.S. E de subliniat că nu eşti vătaful comunal al bloggului,aşadar nu dispui cine vine şi cine se ,,cară\\\’\\\’. Că,vezi bine, suntem doar ,,oameni\\\’\\\’.Fii mai modest, domnule, ca să îţi mai suportăm, indulgent, ridicolul!
”epitemeu”, tz-am scris *chiar asha* pen’ ca *nu te-ai priciput* d-a scrie *mai bine*.
Ai grije (a, o scriu doar in cazu’ ca *nu* am intzeles ironia ta subtila – in cazu’ pan care e): ca, suntem, *doar oameni*.
Ca, mesaju’ tau pan ”doua ape” poate fi cetit in *doua feluri*. In caz c-am cetit *greshit*, uite scuzele *mele*, batrane. Da’ zau: m-am cam saturat d-a fi cetit pa ”invers”, da divershi. Baga un mesaj p-acilea, pentru lamurire, rogu-te.
Nea Marin
sa *shtii* c-ai chiar *dreptate* (pan’ parte): ca *sunt un phampharon*! In ceea ce priveshte c-ashi fi fariseu, ma cam scuzi, ai *fi tu primu’* care sa mi-o chiar *demonstrezi*. No faci, desigur, ca-i mai ”faina” balacareala gratuita, anonima (ca, e mai *sigura*).
Hai, arat-o: arata-le *tuturor* cat mi-s da ”faiseu”.
Ca io te *chiar invit*. Dar, daca *nu o potzi face*, ti chiar rog, dragule: cara-te de p-acilea, ca, di alde *voi* m-am cam saturat.
Vorba aia: cine-acuza s-aduca *dovezile*…
Nea Marin (cateodata chiar *magar*, precum ai da-l cred chiar bigot, cari poate ierta da shaptezaci&saptedi ori)
da, domnule ,,Nea Mărin” (?), lipseşte. Şi atunci, de ce nu fanfaronada? Hai, eşti maestru în aspecte de fariseism.Bravos!
Te intrebi degeaba … Nu toti pot fi iertati crestineste, iar unii nici macar nu vor !
chiar *noi*, chiar *autorul*, il putem intreba *chiar p-acel ”blogar”*: da, hai, scrie-ne, bre, cam *cum sta treaba*?
Ca, daca-shi toarna (blogaru acela) cenusha pan cap, da’ di *ce* sa nu-l putem chiar *ierta*?
Ca, io ma chiar intreb, draga profesore. Zau.
Cu drag,
Nea Marin
…citind rapid, nu-mi venea a crede ochilor ca gasesc atatea laude pentru Horia Garbea, al carui blog il citesc, o data pe an, aproape de la A la Z, pur si simplu ca sa ma… documentez (gaseam acolo cam tot ce se mai intampla pe la filiala bucuresteana a asociatiei scriitorilor). Finalmente, mi-a venit insa inima la loc… Stimate autor, nu v-a trebuit prea mult ca sa vedeti si partea subreda a simpaticului (altminteri) domn HG. Si, banuiesc ca in 5 minute, i-ati si gasit una mare de tot… Evident, articolul e savuros, ca intotdeauna, iar observatia bine tintita, dar in acelasi timp o anumita severitate a judecatii e disproportionata pentru un autodidact asa de benign, care a patruns si el in lumea literaturii… Plus ca, pe acel blog, sunt destule alte puncte discutabile…
Autorul stie, desigur, ca nu a procedat chiar la intamplare, asa cum sugereaza in introducerea articolului, ca la controlul tehnic de calitate (acolo sunt reguli stricte pt alegerea statistica aleatorie a produsului verificat), ci s-a dus tintit spre blogul bietului domn HG, care, de cand cu postul de la ICR si-a cam cautat-o cu lumanarea !
Evident, nu-i fac proces de intentie autorului, ma distreaza doar tonul sau ultraserios si introducerea generala cu blogurile….
Nea Marine,
ce iuteala de mana ? Asta de la cap se trage …
Ai cam mers in contra, dar gresit de data asta !
bun titlul!
Ca, sunt riscuri. In *tot*, chiar tot ce scrii, oricand, oriunde. Shi *voi* avetzi, riscurile astea, dragi autori
(dragule autor).
Shi, uite ca mana ”mere” uneori pa dinaintea gandului.
Asha cred *io* – ca, io mi-s mai ”iertatoriu” – chiar cred ca v-am demonstrat-o, mai tuturor, cu chiar prisosintza.
Mie unuia mi se pare ciudat *acest* articol, draga Liviu. Ca, *poate* (n-o shtiu, nu ma bag, da’ scriu ca *poate*) ar fi fo’ o iutzeala de mana (cum *chiar cred io) d-a acelui ”blogar”.
De ce sa facem, noi, oare, draga Liviu, dintr-un *rahat*
un *chiar bici*? Uite, io te-ntreb, mergand ”in contra”, cumva, comentariilor de pa mai sus.
Cu drag, tuturor,
Nea Marin
d. Garbea, un foarte abil jucator, surprinde in ultima vreme.
o noutate :prea mult oportunism duce la…prostire ?
Va multumesc, Domnule Ornea, pentru aceasta critica justificata a unei afirmatii intr-adevar scandaloase. Poate Domnul Garbea nu este nici cel mai bun, nici cel mai onest blogger dintre scriitori…