BIFURCAŢII. Sacrificii

Trăim vremuri tulburi. Crin Antonescu nu mai candidează la preşedinţie. Se sacrifică. Deocamdată. Dacă i-o va cere patria, se va sacrifica iarăşi. Pe invers. Mie-mi pare rău. Acum nu mai pot spune, precum Bacovia, nici măcar ironic: „mi s-au împlinit toate profeţiile politice“. Nu ştiu dacă are dreptate Ion Iliescu cînd declară că Antonescu e „o lichea“. Nici n-aş băga mîna-n foc că „şi-a încheiat cariera politică“. Dar că „n-are substanţă politică“ –  asta cred. Ceea ce, la noi, nu constituie un impediment pentru a face politică la nivel înalt. Dacă n-ar fi ridicol, Crin Antonescu ar fi un personaj tragic. Nimic nu i-a ieşit. O fi lichelism sau prostie? A ieşit la pensie de tînăr, ca piloţii. Noroc cu soţia s-aducă un ban în casă. Prezentabil, fără trecut comunist, deloc agramat – cum observă toţi comentatorii. Şi, vorba bancului, la ce i-a folosit? Începe deci era Iohannis. Şi el se sacrifică. Lasă mîndreţe de oraş. Dar dacă-l vrea ţara – te pui cu ţara? Aştept să-mi explice cineva de ce ar trebui să am încredere în el. Deşi retras, Antonescu tot vrea să fuzioneze cu Blaga, apud Dorin Tudoran într-un text antologic de pe blogul lui. Cum or putea oamenii […]