BIFURCAŢII. Sentimentul liviuornesc al urii de mine şi de tot

Încep să cred că sînt iremediabil tîmpit şi nu mă plac deloc. Nu mai înţeleg absolut nimic din ce se petrece în jur. Spuneţi-mi: e sau nu e criză? Şi, de fapt, ce înseamnă „criză“? În ’29, cum observa un amic economist, se mai sinucidea unul, mai stăteai cîteva luni fără leafă, mai pierdea unul o avere la bursă; acum? Chiar nu sînt bani? Oare nu cumva bani ar fi, dar cei puşi să-i administreze sînt incompetenţi, proşti şi răi? Sau poate ăştia profită de o criză despre care nimeni nu ştie cît e de gravă ca să taie de unde oricum voiau să taie? Ei, cum care ăştia…? Lîngă mine, CEC-ul de la parterul blocului e în plină reamenajare şi înluxoşire. N-o fi costat mult, dar orişicît, pe vreme de criză declanşată, zice-se, de bănci… La Universitate, compartimentul Cercetare şi-a amenajat birouri noi şi frumoase, în fostul local al unui cămin. Asta, în timp ce noi, pentru care, pasămite, lucrează ei, nu putem derula nici un grant, pentru că nu sînt bani. Uitaţi cum a fost:   În martie 2008, am depus proiecte de cercetare. Trebuia să primim rezultatele în vară. Au venit în octombrie. De atunci, ne-au tot […]