Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
BIFURCAŢII. Simple observații și întrebări
- 20-12-2012
- Nr. 655
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 35 Comentarii
Odată încheiate alegerile cu un deznodămînt care n-a mirat pe nimeni, odată sancționat rezultatul de către forurile în drept – victoria eclatantă a USL și scorul indecent de mare al PP-DD sînt cît se poate de reale, bănuiala de fraudă n-are ce căuta aici –, ce mai rămîne de făcut e să înțelegem ce (ni) se întîmplă. Să crezi că poporul, prost și needucat, a greșit e simplu, e la îndemînă, poate, eventual, să-ți crească stima de sine – dar nu ajută la nimic, e un enunț fără valoare explicativă. Trebuie să existe cauze mai adînci și care să conducă la răspunsuri mai elaborate decît acesta. Nu am deloc pretenția că le întrevăd pe cele reale. Fac doar cîteva observații pe care le adaug celor multe, apărute în toată presa, inclusiv în revista noastră. Cine n-a votat? În afara celor care în mod obișnuit nu o fac, fie pentru că nu-i interesează îndeajuns, fie pentru că nu se simt reprezentați de nimeni, fie pentru că „oricum toți sînt la fel“ și n-au de așteptat nimic bun de la ei, acum au stat acasă și unii care în ruptul capului n-ar fi votat USL, dar nu s-au putut decide să voteze […]
Multam fain, Marine! Sa nu ne laudam (nici injuram) intre noi, ca sunt destui cei carora le place sportul asta. Iti doresc tot binele, acolo unde bunul Dumnezeu ti-a purtat pasii. Scrii sincer, cu rabdare si toleranta. Eu n-am reusit sa intru in dialogul la care aspiram, si nu mai e cazul sa insist… Le doresc tuturor sa ma fi inselat in predictiile, nu prea vesele, pe care ratiunea si informatiile de care dispun mi le-au impus, iar simtul datoriei m-a impins a le face publice. Daca, asa cum sper, m-am inselat, cei ce s-au indispus citindu-le vor fi bucurosi sa ma ierte. In caz contrar, vor putea, eventual, sa-si reconsidere indispozitiile.
La Multi Ani!
Uite, le transmit salutarile mele acestora: N. Manolache (un excelent matematician), Profesorului (pe care nu-l shtiu cine e),
lui Petre (atat de hulit de cetitori: tre’ sa-shi propuna d-a scrie *altfel* in 2013!), , excelentului (ca nu ma ridic io la *g;ezna Sa*) expert pan’ cele de geometrie algebrica, adicatelea, lui Paltin.
Shi, tuturor celorlaltzi, carora v-am raspuns in acest an. Ca, sa o *bine shtitzi*: mi-atzi facut veatza *mai plina*. M-atzi facut sa ma mai gandesc. Mi-atzi aratat – mda, mare branza! – ca *nu sunt io* al mai dashtept da pa lume. C-avetz’ & voi dreptate!
Ui ce va propui io pen’ noul an: va propui sa ne „tratam” cu oleaca mai muuult respect (ca, ne-o datoram *noua* in pimul rand sa tratam, adica, cu mai mult respect pe prietenii noshti de pe „sarma”). Uite: io mi-o propun. Voi, va „prindetz’? ”
Cele bune, tuturor, un 2013 TRAZNET,
Nea Marin
lui Mihnea (Moroianu) i se cuvin urari, da’ di ce nu Domnului Sorin (Marescu)?
Uite: eu sunt *convins* ca *toata* lumea scrie p-acilea (hm.. sper doar sa ma putetzi ‘tzeledge) chiar „curat”, ca sa scriem chiar asha. Adicatelea: convinsa ca are „dreptate”.
De-aceea, respect pe *toata lumea*, indiferent de „idei”.
De-abea cand lumea (mde, unii) chiar „trece” peste nishte *evidentze* ma infoi io, ca un paun, prin pene: ca, vreau doar sa le re-amintesc cum ca *nimeni nu e „stapanu’ ” adevarului, cu „A” mare…
Vreau sa le re-amintesc cum ca de *numai vreo 20 de ani*
sistemul de invatzamant ne-a fost *distrus*. De ce? Pentru ca imi pasa. Shi *Nu ne-a fost distrus* de „chioru”, au de
Madama Andronescu, au de musiu Marga: *chiar tatzi* au pus umaru’, fiecare-n felu’ lui…
Akuma, ma cam scuzatzi, domnule Marescu: io cred c-am scris chiar pe intzelesu’ Dvs.
Un an *bun*, mai scritzi, va rog, p-acilea, c-avem nevoie *&* de scrieri elegante . Ca, io-s *unu*, dar Dvs. – cei care scrietzi „academic”, suntetzi mai *muuultzi*.
Vedetzi, insa: ca *nu* forma conteaza. Conteaza *ideea*.
Ca, de forme *fara de fond*, io m-am saturat de pi cand eram *chiar pan’ liceu*…
Un an bun & multa sanatate,
Nea Marin
1) Este foarte importanta ordinea cronologica: intai a
fost plagiatul (care nu poate fi contestat) si abia apoi a
fost demascarea. Eu nu vad aici un santaj; au existat
discutii anterioare anuntarii plagiatului intre cele doua parti ? Nu cred. Faptul ca a aparut direct in Nature nu este decat
o modalitate foarte dura de a arata plagiatul. Repet, intre
adversarii politici nu-i ceva anormal, mai ales ca nu cred ca
a fost santaj (daca a fost publicat in Nature, ce se mai putea
obtine prin santaj ?). S-ar putea ca numirile „incalificabile”
ale lui Ponta pentru functia de ministru al educatiei si cercetarii sa fi declansat acest studiu al plagiatului si
publicarea sa de tip dur (repet, explicabila prin pozitia
foarte inalta a faptuitorului …). Exista si lucruri pe lumea
aceasta la care nu se pot accepta compromisuri …
2) Problema pe care o vad eu este aceea a responsabilizarii
elevilor de varsta clasei a IX-a („soft” cum ziceti dvs, dar
necesar) in legatura cu viitorul lor (daca ati intreba profesorii
respectivi ati afla ce „dezastru” este in comportarea unor
elevi la aceasta varsta …).
3) – 5) Vad ca in aceste probleme avem pareri comune.
Mai adaug doar o observatie: modificarile lui Funeriu au
imbunatatit reformele anterioare referitoare la criterii, iar
acum deja s-a revenit la vechile criterii (un pas inainte, doi
pasi inapoi …). Imi cer scuze, inca o observatie: cei care
au valoare nu se grupeaza in „gasti” (numiti-le altfel daca
acest termen nu este potrivit), dar „impostorii” (si aici daca
aveti un alt termen …) o fac din pacate si mai si actioneaza !
Domnule Moroianu,
Vad ca postarea mea a declansat ultima dumneavoastra reactie. Cam isterica. Ne ocariti cam de sus! Dar de ce v-ati lega in ultima instanta si de copiii mei? Vedeti-va de odraslele dumneavoastra, ca nu exista nici o logica de bun simt care sa va aduca pina aici. Eu am comentat termenul “mardeias”. Cred ca i se potriveste lui Base. Din postarea cam lunga a lui Marascu mi-a atras atentia observatia ca domnul Ornea evita sa comenteze matrapazlicurile lui Basescu. Iar asta se vede cu ochiul liber si este taxabil. Nici dumneata nu pari sa observi raul adus de acest om ce a umplut tara de scandal. La cite vorbe urite i-au iesit pe gura caraghiosului astuia care se joaca acum cu snow-mobilul, pe dumneata te deranjeaza ca cineva il face mardeias? De ce ma iei pe mine, domnule, cu atmosfera sedintelor de partid si invatamint politic? Nu am zis nimic ce sa te duca pina acolo. Si nici Marascu si nici domnul Foarta, sau cine a mai comentat pe linia aceasta.
Dezgustator!
Domnilor,
Prin rolul pe care cu mândrie vi-l asumaţi, nu daţi doar unul din acele triste recitaluri de cinism şi amoralitate cu care ultimi 23 de ani ne-au obişnuit până la saturaţie: Aici e vorba de mai mult decât simpla inconştienţă zglobie şi minciună generalizată, plămădită în atmosfera şedinţelor de partid, sindicat şi învăţământ politic.
Ceea ce faceţi când batjocoriţi ideea de universitate şi de pregătire academică este să vă bateţi joc de VIITORUL VOSTRU ŞI AL COPIILOR VOŞTRI.
Noapte bună!
Mardeias este o traducere potrivita pentru englezescul “bully”, termen folosit si pentru batausii din curtea scolii si pentru cei ce practica lobby-ul agresiv si intimidarea in dialog sau negocieri.
Dl. Moroianu se comporta ca un “bully”: pasta groasa, logica pe-alaturi, pumni inclestati.
@) NeaMărin:
„4) sa ma-mprietenesc cumva cu bunul Poet.”
Și cu mine nuuuuuuuu???
Aoleo!
(Leșină)
Pe lângă cele 4 (patru) „promisiuni pentru noul an”, mai faceţi, rogu-vă, una: „Să nu-l citesc pe Creangă: e târziu.”
Vă mulţumesc!
Cu impecabilă urbanitate, Şerban Foarţă
Mulţam că ai păstrat ceva din amintirea unor discuţii mai vechi – în care (trebuie să precizez) subsemnatul nu i-am intonat niciun fel de ditiramb lui Nae I. – ci doar mi-am exprimat revolta faţă de calomniile incalificabile ale diverşilor trepăduşi care încearcă să-şi câştige o jalnică notorietate atacându-l pentru plagiate imaginare (Şi probabil făcându-şi, unii din ei, încălzireav pentru actualele discuţii despre acelaşi delict, devenit acum ceva cu totul relativ, dacă nu chiar un drept al omului …)
Îţi doresc deplin succes în tot ceea ce ţi-ai propus pentru anul ce vine, inclusiv împrietenirea cu Poetul (ceea ce mie şi prietenei mele foarte tinere, Leontina, nu ne-a reuşit defel) – dacă se poate fără înscrierea în corul linguşitorilor şi al turiferarilor de profesie care-i veghează gloria şi idiosincraziile.
LA MULŢI ANI!
…se gândi că n-ar fi deloc rău să combine ţigările trase pe furiş prin cotloane şi privirile galeşe aruncate prin bucătăria castelului – cu exprimarea acordului deplin faţă de urbanitatea impecabilă a folosirii termenului de “mardeiaş” şi a înfierării cu mânie proletară a celor care şi-au permis, şi nu de azi de ieri, să scrie în răspăr cu “vuietul majorităţii actuale” (sic!).
Un singur lucru a uitat micuţul paj cu blonde plete: să spună că i-a plăcut şi impecabila pledoarie pentru dreptul juriştilor plagiatori de a-şi păstra titlul de doctor care le-a permis să intre în barou fără să-şi piardă timpul (preţios) cu examenul respectiv.
Dar nu-i nimic: principiul va rămâne în memoria colectivă şi în cea a junelui Cătălin, care azi-mâine, după terminarea facultăţii serale şi înscrierea la doctorat, va putea pune în practică frumoasele exemple de dezinvoltură şi rapiditate în parcurgerea ultimelor etape ale pregătirii academice…
1) Am punctat un lucru imporant: dinamica in care s-a pus pe tapet istoria plagiatului lui Ponta a fost anomala. Exista o probabilitate, destul de consistenta cu modelarea caracteristicilor actantilor, ca scandalul sa fi fost ticluit inainte de numirea sa ca premier. Eu interpretez ca, in planul relevantei morale si politice, aceasta e o miselie ce depaseste in grad greseala lui Ponta. Puteti sa nu fiti de acord cu aceasta evaluare, dar observati ca modul rasturnat in care s-a pus problema, direct in “Nature” , este nenatural si ignorat in propaganda ce invoca plagiatul intr-o forma monocorda, de tipul atacului la persoana.
2) Nu sint specialist in psihopedagogie, dar am citeva pareri si intuitii (incluzind propria experienta) ce imi spun ca metamorfozarea clasei a IX-a e o catastrofa. Pentru cei ce se muta de la tara la oras sa faca un liceu, clasa a IX-a e o ruptura puternica in cursul vietii (dorul de casa, materii lipsite de atractivitate ca mecanica, cronicarii). Abia inspre sfirsitul acestui minicalvar personal, pe la inceputul clasei a X-a elevul realizeaza ce inseamna liceul. Debransarea clasei a IX –a ar face ca perioada de tampon sa se deplaseze in clasa a X-a si ramine mai putin timp pentru definirea unui sistem de gindire, perioada liceului coincizind cu maturizarea intelectuala, eventual formarea idealurilor. Nu cred intr-un sistem de invatamint orientat inspre productie. Copiii incep, logic sa priceapa cum merge lumea deja de pe la 14 ani, dar definitivarea spirituala se termina mult mai incolo, poate pe la 20, (o caracteristica esentiala, empatia, nu poate cristaliza inainte acestei virste). Cu orice pret, tinerii trebuie tinuti in perioada aceasta sensibila in afara lumii brutale, chiar daca ar fi sa se inventeze, sau sa se accepte tacit, scoli de diferite categorii. Nu vad nici o problema in a face bacalaureatul un examen facultativ (necesar, totusi, ca etapa inspre invatamintul universitar), spre a-i restaura sensul de glorie initial. Ar fi mai bine decit bacalaureatul profesional, care e, intr-adevar, o abominatie.
3) Da, stiu de chestiunile astea, m-au afectat si pe mine, dar nu sint de acord cu terminologia brutala a gastilor de impostori, chiar daca vreo 70% din corpul actual de universitari si cercetatori se poate categorisi drept caracuda. (Afectiunea se perpetueaza, de la acest nivel, si in invatamintul liceal unde o problema e si lipsa de vocatie, tact si pregatire a profesorilor care nu pot face fata vremurilor si din propriile limitari, nu doar din cauza tinerilor dispusi la fronda.) Stiu ca universitatile au aparut in vest urma unui proces indelungat de rafinare si ca Universitatea din Bologna nu a aplicat programul de la Bologna imediat dupa infiintarea sa, pe la 1100. Trebuie putintica rabdare si tact. Dind legi impotriva a ceva sau cuiva, nu se garanteaza reusita imediata. Mai subtil e suportul discret al celor ce pot face ceva, chiar cu riscul ca si “nemerituosii” sa se infrupte din resurse. Cred ca e decent sa existe hirtie igienica in tauletele universitatilor, chiar daca o folosesc si “gastile” si ca orice universitar, chiar si intrat prin concurs aranjat, dar fiind in principiu capabil sa debiteze ceva in specialitate, are dreptul sa poata fotocopia sau sa “printeze” un numar de pagini, chiar daca e un “nemerituos” care nu are grant care sa-i asigure dreptul asta “de lux”. Niste standarde minimale ar fi utile, dar fara campanie zgomotoasa si ridicind totodata nivelul de subzistenta in intregul construct universitar (drepturile si conforturile de care ziceam in fraza dinainte).
Nu ati sesizat atacurile la persoana ale lui Funeriu catre Andronescu? Nu cred ca asa ceva se face asa (Andronescu mi-e usor antipatica, dar cred ca Funeriu are deficiente majore in modulul de comunicare, poate pentru ca plecarea din tara in jurul virstei critice de 18 ani i-a afectat desavirsirea spirituala –, empatia in particular, ba poate chiar si stilul, care, dupa cum bine stim, e omul insusi)
Universitatile si ministerul trebuie sa isi arate virtutile
de “Alma Mater” inainte de a fi tata sever cu chiulangii. Cind s-au infiintat Universitatile din Iasi si Bucuresti, Cuza nu a facut o estimare economica a numarului de pui de boiernasi scolarizabili. E nevoie de relaxare si generozitate in programele astea, daca vrem sa iasa ceva frumos. Luptind simplist impotriva daunatorilor, s-ar putea sa infiltram urme de DDT, ce nu se spala in ani intregi din organism.
4) Sint de acord ca in 2003-2004 au aparut programe neasteptat de interesante, dar va rog sa remarcati ca e, hotarit, inaintea perioadei Funeriu. Era suficienta continuarea in aceasta maniera, “soft” si in timp de citiva ani, poate zece, poate cincisprezece, se realiza epurarea naturala. Poate cei dinafara sistemului universitati-cercetare nu stiu unele detalii, dar, iata, spre exemplu, un articol aparut in strainatate se premia (si programul continua) cu sume de ordinul a citeva mii de lei, impartite la autorii romani. Era un stimulent suficient pentru ca cei care pot produce intelectual sa traiasca bine si sa prinda puteri. La fel si cu programele de cercetare: sume de ordinul sutelor de mii de lei, pina la un milion, pentru echipe de citiva oameni adunati un jurul unei idei. Not bad, after all. Si asta, fara retorica pugnacioasa a lui Funeriu sau Basescu. Votez pentru modalitatea organica, a marului cu viermi, decit a celui lucios, cu DDT.
5) O parte din argumentele ce le-as folosi aici le-am consumat deja la punctele dinainte. Cred ca e nevoie de o politica inteleapta, in a acorda constructiile cu rezistenta terenului. Ideea cu societatea bolnava tine de un activism provocator de lupte intestine, nu cred ca foarte utile pentru simplul motiv ca taberele nu sint bine separate si definite si bombardamentele au contraefecte. Realitatea, poate si mai cruda, ineluctabila , dar cu care se poate supravetui, asa cum poti trai si afectat de vreun virus greu sau vreun handicap, este ca intreaga societate romaneasca are textura morala slaba. E interesant de dezvoltat aici, dar iese zeama prea lunga. Pe acest canvas, progresistii practica ei insisi logica cu virgula mobila. Ati remarcat citi progresisti stiu ei care e solutia si fiecare are o alta? In anii 90 unii din acestia stiau ,indiscutabil, ca e minunat sa vinzi fabrici pe un leu. Istoria a demonstrat ca idealitatile astea prinse dupa ureche si aplicate mecanic nu sint solutii adevarate. In lumea academica fiecare are cite o idee organizatorica prinsa de prin preumblarile sale. Strategiile din Franta difera destul de mult de cele din Germania sau Elvetia, dar fapt e ca fiecare se raporteaza la coerenta interna si la rabdarea inchegarii acesteia, fiindca nu exista legi minune care pot face totul perfect.
O organicitate corecta reprezinta si respectarea unor traditii, precum liceul de 4 ani, si cresterea altora, precum universitati in teritoriu, chiar daca la inceput vor fi ridicol de slabe. In Belgia, Elvetia, Germania, mergi cu trenul cite jumatate de ora si ajungi in cite un orasel cu universitati cunoscute. La noi trebuie sa mergi cite o zi pentru asta. E mai bine asa? Sau acceptam ca merita rabdare de un deceniu-doua, sa crestem si citeva universitati mici, fara sa ne grabim sa le spunem de la inceput ca sint proaste?
In lumea academica exista un numar enorm de imoralitati de tot soiul, nestiute de publicul larg, cu respect innascut fata de invatati si am vazut o gramada de monstruozitati pe care pot sa le seminarizez in discutii de cabinet cu cunoscutii, dar niciodata nu mi-a venit sa zic cuvinte de genul “mafie”, “gasca”, “impostori”, cu toate ca nu sint pudic sau lipsit de repere si intransigenta. Partea ingrata, atunci cind zici ca esti destept si progresist este ca te lauzi prea mult pe sine. Nu e exclusa ideea de lupta si conflict intre factiuni, dar aceasta trebuie sa poarte caracteristici locale, dupa fiecare catedra sau grup, avind miezuri organizatorice sau profesionale concrete, fara sa fie nevoie sa declansezi o revolutie pasionala la scara natiunii.
—
In alta ordine de idei. Nu cred ca atacindu-l, in cele scrise, pe domnul Ornea, sau amintindu-i, poate pe alocuri cam apasat, de parametri ignorati in constructiile sale, am realizat atac la persoana. Nu m-am referit nici la aspectul fizic (de abia stiu cum arata, l-am vazut odata la televizor, dar nu cred ca l-as recunoaste pe strada) nici nu am batut vreun a-propos la niscai afaceri oneroase, la origini, n-am strecurat vreo insinuare ca ar fi obtinut postul universitar sau cel de la revista gratie ilustrului parinte, nu am mers mai departe catind stramosilor noduri in papuri si pergamente, etc, in genere nici una din venalitatile astea. Cum am mai zis si in alte rinduri, pot avea judecati mai fruste sau chiar subiective, dar nu complet fara obiect.
De obicei ies pe “post” o data la 2 luni. De data asta am exagerat cu prea multe comentarii si in rindul asta si in numarul trecut al revistei. Scuze, inca o data pentru extensie, divagatii si o posibila prolixitate.
PS.
Multumiri domnului Foarta.
PPS
Nu pot sa urmaresc ideile lui “Nea Marin” din cauza stilului, care nici macar neaos nu imi pare. Nu vreau sa perturb ecuatia de miscare si expresie a domnului Nea Marin, dar eu si poate si altii am aprecia niste traduceri si adaptari corespunzatoare. Nu e musaidecit, dar ar folosi cauzei.
Appendix.
E posibil ca, dupa anumite, standarde sa fiu cam contondent. Dar nu cred ca vadeste vreo superioritate moral-stilistica domnul Moroianu cu judecata de valoare “iubitor de plagiate si distribuitor de epitete a la Fane Spoitoru” pentru ca nu am facut apologia plagiatului, ci am vorbit de un context de date complementar relevante, tematica fiind abordata cu prea multa violenta monocorda. Si nici nu prea are dinsul are de unde sa stie ce iubesc si ce nu, ca sa elaboreze in acest sens. Persiflari ca “plin de gravitate” in raport de un paragraf din care nu cred ca reiesea vreo atare pompa, indica predispozitia dinsului spre un cinism ce mi-l imputa mie, fara sa sesizeze zgomotul intern, in receptarea ideilor.
Vai, vai, ce pudic sunteti, domnule Moroianu!!!
Adica, Basescu nu-i „mardeias”?
Conform DEX — mardeias = bastaus. Nu s-a batut Basescu cu toti din politica, de la Regele Mihai la Victor Ponta…
Cum sa-i spunem? Sfant? Neprihanit? Fata mare? Sfiosul? Taciturnul? Coabitangiul? Mimozul?
PS Felicitari domnului Stefan Marescu pentru interventie: pudicul domn Moroianu a luat-o drept „cenzura”, dar tot ce a scris domnul Marescu ar merita dezbatut, discutat, mesajul are toate caracteristicile unei „impecabile urbanitati”.
PS 2 Plagiatul lui Ponta n-a prins la popor,comportamentul de „mardeias” al lui Basescu a fost vazut si remarcat de o tara intreaga. Asta-i toata filosofia acestor alegeri!
@Impersonal
Numirile aberante ale lui Ponta la conducerea ministerului
educatiei si cercetarii (…) au declansat criza: s-a vazut prin
verificari ca aproape toti erau plagiatori !!! Si, probabil,
atunci s-a gandit cineva si la teza lui Ponta; poate vreun
doctor in drept, care stia unele „metehne” de pe acolo la
doctoratele conduse de Adrian Nastase, a povestit ceva !
Deci, plagiatul a fost descoperit abia in iunie 2012 si atunci,
logic cei care ar fi trebuit sa ia masuri au fost ministrii
semestrului II din 2012 ! Simplu, nu ? Nu poti lua masuri
daca nu se cunosc faptele.
Se poate ca dvs sa fi vrut sa puneti o alta problema
(intrebare): cum de nu a vazut comisia (inclusiv conducatorul de doctorat) plagiatul ? La aceasta intrebare
va las pe dvs sa raspundeti …
Oricum, concluzia finala este aceeasi: plagiatul exista si
nu poate fi acceptat, deci ministrul (sau alt organism)
trebuie sa ii retraga titlul de doctor !
da’ di ce sa nu-tzimurez io, tzie, un 2013 *traznet*? Cu teoreme *ca lumea*?
UIte: ne „cunoscuram ” p-acilea (cred, nu-mi mai amintesc, pentru ca chiar *am* Altzeheimer incipient – nu-mi plangetz’ da mila, ca va mai *dura*, pentru sper, des-nadejdea *altora* , pana cand imi voi manca murdaria da’ pa subt unghii, mai am catziva ani *buni* pentru a va „stanjeni” oleaca) cu ocaziunea unui ditirambic ecou d-al tau in sprijinul lui N.I.
Io’s di parerea ca *oricare* asertziune poate fi *contestata*. Daca *nu e* matematica (pe una ca aia, o rezolvi chiar *ushor*, cetind *cu atentziune*).
Shi, uite: am descoperit, amandoi, ca ne cam „lovim” pan’ pareri.
Asta *nu* inseamna ca „avem dreptate”, insemna *altceva*: cum ca, chiar „incepand” un dialog sub auspicii mai „funeste”, ajungi la concluzia ca oamenii-s oameni, badie…
Ca, *intotdeauna* ai ceva de-nvatzat de la ei.!
Pan’ nota asta ti las, badie, & itzi urez un 2013 *traznet*.
Numa’ fain, batrane,
Nea Marin
P.S. Ui ca-mi aparura neshte numere care *nu sunt zerouri*, di data asta o s-o „bag” din prima.
1) Sa ma las de baut
2) sa ma las de fumat
3) sa nu ma mia uit dupa picerele lungi di pa sticla
4) sa ma-mprietenesc cumva cu bunul Poet.
Ca, poate ca numaru\’ 4 (ca vine 2013, an \”impar\”, cu noroc pantru mine) are ceva shanse. Ca, la anu\’, voi calatori, dupa chiar 5 ani, la TM (poate pun &de-o cuvantarica). Shi, poate ca ne vom intalni, in sfarshit, draga Poete (ca, asta-i un vis d-al meu, mereu ne-mplinit) la o bere, pe malu\’ Begaului. Ca, mi-ar face *mare placere*.
Numa\’ fain, Poete, un an nou *cum itzi doreshti*,
al tau,
Nea Marin
Domnule „Moroianu”,
Cum ati intrat in posesia epitetelor a la Fane Spoitoru? Credeam ca frecventati alte cercuri! Ori aceasta eticheta se datoreaza numai faptului ca astazi este Sfantul Stefan?
De ce considerati ca domnul Ornea nu ar putea fi supus unei critici (fie ea si nimicitoare)? Este acesta un motiv sa-l numiti cenzor pe domnul Marascu?
Enunt
2003: Universitatea Bucuresti ii acorda o diploma de doctorat lui Ponta. Ministerul ii acorda titlul, ca intotdeauna.
dec. 2009- mai 2012: sub ministeriatul Funeriu (Boc, Basescu), nimic de notat in chestiune
iunie 2012: Funeriu / Boc/ Basescu descopera si denunta plagiatul
de atunci: universitatea (organul emitent) nu a retras diploma. Nici ministerul nu a retras titlul.
Oameni inteligenti, competenti si seriosi arunca o vina grea exclusiv pe ministrii din ultimul semestru 2012.
Intrebare
Cum este posibil?
Mă bucur, Nea Mărine, că şi primirăţi întăriri din partea unui camarad ce, de o vreme, spre întristarea tuturor, tăcuse!
Aştept, totuşi, scuza cuvenită…
Un domn cu mare usurinta la scris, recunoscand plin de gravitate ca „are si el interese in aceasta zona” (a invatamantului) il supune pe Liviu Ornea unei critici nimicitoare pentru vina (de neiertat!) ca „paradigma in care a scris pana acum nu a construit linii armonice cu vuietul majoritatii actuale” (!!), compune o pledoarie de un incredibil cinism in favoarea plagiatului lui Ponta, apoi revine cu o atentionare la dresa celor care „au putut sa marseze (!!)la o reforma a invatamintului patronata, fie si formal, de un mardeias ca Basescu”.
Iar in final distinsul cenzor, iubitor de plagiate si distribuitor de epitete a la Fane Spoitoru’ primeste felicitarile unui vestit om de litere pentru… „impecabila urbanitate” a compunerii sale!
Nu e delicios – mai ales ca promisiune-program pentru anul (si anii) care bat la usa?…
… e inutil barocă şi grotescă.
În rest, aş merita, pesemne, un pardon (unul fie şi „cu capul spart”).
Dar de unde nu-i, Neică Mărine…
Ba nu mă-nşel de loc, nene Mărine!
Daţi, din comoditate, un simplu click pe linkul anexat:
http://www.literaturasiarta.md/pressview.php?l=ro&idc=244&id=3460&zidc=3
şi vă veţi dumiri că, între altele, trimiţându-i, în 1876, lui Titu Maiorescu povestirea „Moş Nichifor Coţcariul”, prozatorul o dă drept „… o copilărie, scrisă de un om mai mult bătrân decât tânăr; da’ bine, da’ rău, D-zeu ştie. Eu atâta ştiu numai, că am scris lung, pentru că n-am avut timp să scriu scurt.”
Înaintea lui Creangă, au mai spus-o mulţi: Cicero (cum ne asigură Dacă_nu_nu), Pascal, Madame de Staël ş.a.
E limpede, sper (chiar pentru Dvs), că autorul nostru n-a tras cu coada ochiului nici la Marcus Tullius, nici la Blaise, nici la Anne Louise Germaine.
Ceea ce, însă, mă intrigă la unul cu „studii umaniste”, parcă, sau „clasice”, în fine, e că n-are habar, pardon, de ceea ce, în vechile retorici, se cheamă „brevitas” şi marea sa valoare…
Altminteri, ştiu prea bine de ce sunt pus la punct: în intervenţia mea (din care face parte fraza cu Ion Creangă): lăudam pe cine nu e cazul.
Hai să ne trăiţi şi numa ‘fain!
P.S. Şi mai puţină logorere; mai multă „brevitas”, adică…
P.S. bis: pentru it. „capisci”, transcrierea „capishi” e inutil barocă.
Ciao
Iaşi, 1876, noiembrie 10
Stimabile d-le Maiorescu,
Vă rog trămiteţi povestea Moş Nichifor, pentru ca s-o dau la tipar. „Junimea'” din Iaşi, într-o şedinţă a sa, pe la 12 noaptea, fiind cam somnoroasă – după obiceiul ei – a votat să se tipărească; poate mai mult pentru încurajare. Sau mai ştiu eu… poate ca şi pentru: P.A.Călescu… D-voastră cred că veţi fi râs şi de mine şi de dânsa, şi cu drept cuvânt: pentru că este o copilărie, scrisă de un om mai mult bătrân decât tânăr; da’ bine, da’ rău, D-zeu ştie. Eu atâta ştiu numai, că AM SCRIS LUNG, PENTRU CĂ N-AM AVUT TIMP SĂ SCRIU SCURT (sl.m. M.C.). Dar ce am scris, şi cum am scris, am scris…
Povăţuitorul la cetire prin scriere, ce l-am alcătuit şi l-am tipărit din îndemnul d-voastră, nu ştiu dacă l-aţi văzut; ce-i drept, prostişor lucru am făcut, dar ş-a luat plata, căci, înapoit de Onor. Ministeriu actual, şede la răcoare în pod la părintele Ienăchescu, tovarăş la pagubă. Vro 30—40 de galbeni, nu-s mai mulţi. Un exemplar însă l-am vândut d-lui Sigara, advocat, care mi-a arătat că are dorinţă a se ocupa şi cu didactica. Cal bătrân să înveţe la umblat.
Dar nouă nu ne pasă; l-am zmomit, de ni-am scos 11 franc, şi pace bună.
De acum poate să se povăţuiască cu dânsul cum ştie şi la ce ştie.
Iertaţi-mi, vă rog, îndrăzneala!
Al d-voastră întru tot supus servitor,
I. Creangă
http://agonia.ro/index.php/personals/13894996/Scrisori
No, numa fain!
🙂 🙂 :)))))))))))))
„…in *nici un caz* Creanga…”
Figură ești… Uite-aci:
= În 1876, când îi trimite lui Maiorescu nuvela Moş Nichifor Coţcariul, marele prozator, dintr-o falsă modestie, o numeşte „… o copilărie, scrisă de un om mai mult bătrân decât tânăr; da’ bine, da’ rău, D-zeu ştie. Eu atâta ştiu numai, că am scris lung, pentru că n-am avut timp să scriu scurt. Dar ce am scris şi cum am scris, am scris…” =
http://www.literaturasiarta.md/pressview.php?l=ro&idc=3&id=3460&zidc=3
@Sorin Marascu
Este interesanta analiza dvs dar faceti unele greseli:
1) Plagiatul lui Ponta (indiferent cat este de „scurt” sau
de „extins”) nu poate fi acceptat decat in armonia „cacofonica” a societatii romanesti. Indiferent de
modalitatea in care a fost dezvaluit ramane un plagiat si
trebuie calificat ca atare (tocmai lipsa de verticalitate
permanenta in opiniile romanilor este una din cauzele
acestei societati inapoiate si dezbinate). Nu inteleg de ce
adversarii politici ar fi trebuit sa fie „amabili” cu plagiatul
lui Ponta si sa-i atraga „delicat” atentia ca „asa ceva nu
se face” …
2) In legatura cu trecerea clasei a IX-a la gimnaziu: este
necesar ca un tanar de 16 ani, care nu vrea sa mai invete
sa poata face o scoala profesionala si sa obtina o calificare
utila (asa ar putea sa gaseasca un loc de munca potrivit cu
ceea ce stie sau este dispus sa invete). Ramanerea la liceu
ridica problema unui bacalaureat „slab” ca cel inventat
de USL. O alta varianta ar fi continuarea obtinerii de
diplome „pe bani” de la universitatile particulare; s-a umplut
tara de semi-analfabeti cu diplome universitare, care nu pot
gasi un job decat la „stat” sau cu sprijin politic la firme
„dubioase”. Aceasta este deja o problema „grava” pentru
Romania.
3) Stiti exemple de concursuri de posturi la universitatile
romanesti cu mai multi candidati pe un post ? Cate dintre
acestea s-au incheiat corect ? De „gastile” de impostori
din unele universitati sau discipline ati auzit ? Aceste
lucruri unde le trecem: la contrapunct, la armonia specific
„romaneasca” sau le punem la „punct” ?
4) Abia dupa 2003-2004 au inceput sa fie mai corecte
competitiile nationale de proiecte de cercetare. Stiti de ce ?
Fiindca au fost blocati unii „impostori” de acele criterii
introduse (si de catre Funeriu, dar si mai inainte).
5) Acea clamata autonomie universitara a fost folosita intr-o
societate „bolnava” ca a noastra doar pentru intarirea
„gastilor” de impostori. Cunoasteti vreun dosar bun
(sau macar decent) respins de acele „hulite” de dvs comisii ?
Eu cunosc numai reversul: candidati foarte buni, unii chiar
excelenti, respinsi de comisii locale „dubioase”, care au
preferat un candidat local slab sau chiar incompetent …
Ma opresc aici si as fi curios sa primesc un raspuns la
cele 5 observatii ale mele. Cu contrapunct sau chiar cu
punere la punct argumentata ! Dar nu cu atacuri la persoana
ca in cazul dlui Ornea …
domnule Sorin Marinescu, &-o scriu pentru ca Dvs. sa ma-ntzelegetzi *bine*:
anume ca, Dvs., scriind „frumos”, utatzi (nu, nu mai amintesc ceea ce-atzi scris Dvs., cu o *anume rautate*, anume ca Liviu scrie asha cum scrie pen’ ca are fonctzii pan’ Comitete, Comitzii etc. -mda: scritzi-ne & noua cam pi ce *va bazatz’* – ca tot va felicita cineva pantru „urbanitatea” cu care ne scritzi?…
Ca, mda, potzi scrie cu „impecabila urbanitate”, chestii *discutabile*. Foaarte discutabile, cum ar fi pasajul care incearca (nedemn, pentru cineva care poate scrie frumos, chiar ca Dvs.), d-al „scoate la vopsea” pi Ponta – care-i un *hotz* ordinar, uite ca *io* nu mer „mai departe”, cum se „mere” pi „sarma”,care ne *face tzara de rushine*.
Capishi?
Shi, desigur, domnule Marescu: sunt & io Prof. Universitar
-ma scuzatzi, da’ nu ma poci chiar abtzine cand aud ca noul Ministru fu facut Prof. Universitar la varsta de numa’ 28 da ani (ca, mda, am *pretini*, cu premiu’ Fields, facutz’ la … 29!)…
Shi, iara: capishi? Ca, anume, mie mi se *rupe-n paishpce* de *cum scrii*? De „cat di elegant chiar scrii”?
Ca, mie unuia, mi se pare mai „toxic” de-a scrie, chiar cum scritzi Dvs., pe de-o parte, cu juma’ di gura, acceptand cum ca Ponta (Prim Ministru al Romaniei, pentru shtiintza Dvs.) a chiar copiat, iar pi di *alta*, gasindu-i circumstantze-atenuante: cum ca l-au acuzat unii, altzii etc;. etc. Ei, bine, domnule Marescu, mie unuia *nu mi se pare* ca scritzi „impecabil”, cum o scrie unu’ da pa mai sus…
Ca: ori a copiat-o, &-atuncea da-n el, cum o *chiar fac io*,
ori fa-te , cu al da ta lauda, pi mai sus, cu felicitari pantru
„impecabila urbanitate”, frate cu dracu, universitar fiind.
Acuma, io am cam terminat. Sa vedem daca apare. Ca, daca *nu apare*, io mi-am *luat catrafusele d-acilea*.
Dar, totushi, cum i-am scris & laudatorului Dvs. de mai sus,
va urez un 2013 oleaca mai bun decat asta,
Nea Marin
da\’ , vezibine, nici io nu-mi mai aduc prea bine aminte *sursa*, adica , *cine?* Zau. C-a fo\’ de-atat de multe ori \”plagiata\” incat avem niscai probleme…Hai sa m-aventurez:
in *nici un caz* Creanga…
Dar, asta nu ma-mpiedica d-a va dori un 2013 *chiar cum va doritz\’ *. Sa shtitz\’.
Numa\’ fain,
Nea Marin
A zis-o și Cicero într-o scrisoare către Atticus, dar nu mai știu în care…
🙂 🙂 🙂
Stimate domnule Sorin Marescu, – aproposito de alineatul ultim: „cineva”-ul care va fi „zis-o” a fost Creangă (cel ce a scris, cândva, manuale neaprobate de Daniel Funeriu). Felicitări, în rest, pentru impecabila urbanitate cu care, sine ira & studio, polemizaţi.
Din ultimul paragraf intelegem ca domnul Ornea se simte din acei alesi ce duc pe crestet greul gindirii pentru multi altii, ce sint acaparati de alte prioritati. Probabil ca are ceva functii prin comisii si comitete care ii acorda dreptul unor decizii legitime in numele vreunor multimi de subiecti, dar anvergura asertiunii pare cam bombastica in raport cu prestatia de eseist la care ne raportam si usor disonanta, dat fiind ca paradigma in care a scris pina acum nu a construit linii armonice cu vuietul majoritatii actuale. In februarie, citiva exponenti de extrema si avangarda, prefigurind actuala majoritate, ii pricinuiau doar senzatia ca ii deranjeaza accesul la Teatru National (fara sa vada si birnele schelelor slutind institutia de vreo doi ani incoace si cine stie citi altii, inca). Dinsul a comentat anul acesta multe, roata imprejur, evitind cu gratie a incrimina brutalitatile morale si politice ale lui Basescu. Cel mult doua-trei expresii voalate, prudente, aproape fricoase, cam ca si in rindul de fata, ignorind, spre exemplu, ca numita majoritate a alegerilor consumate a fost apasat anti-Basescu (nu doar un motiv, printre altele).
In termeni de politica, domnul Ornea se comporta mult prea limitat paradigmatic spre a-si putea aroga titlul de ginditor in numele multimilor, chiar cu toatele ritornelele dilematice folosite. Domnului Ornea ii scapa citeva din punctele esentiale de vedere ale alternilor, desi face eforturi clare de a-si mari apertura dincolo de cea a izomorfilor ideologici, avind insa si limite solide, ce nu transmuta cantitatea enunturilor asertorice in calitatea trans- si clar- viziunii.
Spre exemplu, in chestiunea plagiatului, pe care a invocat-o persuasiv in foarte multe rinduri, dumnealui ii scapa, invariabil, unele variabile. Chestiunea a aparut intr-o forma cu totul diferita de orice alt scandal comparabil de pe mapamond. O versiune normala ar fi fost ca cineva din societatea numita civila sau academica sa fi observat problema, sa o fi raportat la vreun jurnal national sau la vreo comisie si – daca chestiunea era musamalizata, ori actorii persecutati – s-ar fi apelat la arena internationala, ca salvare. La noi a aparut direct la cel mai inalt nivel al literaturii internationale, fara nici cea mai mica zbatere interna. Si s-au exprimat acolo somitatile care altmiteri erau responsabile administrativ de validari academice. Asta fara sa fi luat nici o masura prealabila pe linie academica si institutionala. Si fara sa considere, nici macar de forma, o etapa pe comisii de specialitate. Exista o anume probabilitate, ca, dincolo de actul plagiatului, teza sa aiba unele puncte a caror originalitate amendeaza, fara sa anuleza gravitatea copierii. Iar daca actiunea de copy-paste o poate constata oricine, inclusiv un soft automat, urmele de valoare reziduala necesitau totusi o comisie de specialitate, macar de dragul spiritului procedurii. Nu sint avocatul avocatului Ponta. Dar acestea sint niste puncte ce ma intereseaza, pentru ca daca membrii din forurile de evaluare pot juca intr-o piesa la comanda, propensiunea lor catre act umoral ma poate afecta si pe mine. Un alt detaliu: Ponta a copiat, se pare, din materialele celui ce i-a scris prefata. Fara sa ii scuze lacomia prosteasca pentru numar de exagerat pagini, faptul denota slabiciuni ale intregii scoli doctorale din domeniul respectiv, iar asta, vrei-nu-vrei, e o circumstanta atenuanta pentru cazul sau, chiar daca se poate banui o cirdasie de cistig usor sub poalele atotputernicului, atunci, Nastase. Si inca ceva: nu se poate demonstra indubitabil, dar sint multe elemente compatibile cu orice fitare fenomenologica, faptul aparind atunci ca o grozavie a carei imoralitate o depaseste pe aceea a plagiatului, ca Basescu sa fi avut incropit planul cu darea in vileag inca in momentul neasteptat de usoarei numiri a lui Ponta ca inlocuitor al pleziristului Ungureanu. Ori, avind in vedere si cele zise mai sus si oribilitatea unui complot, altminteri destul de probabil, odios nu doar in plan uman, ci contrar intereselor tarii (de a numi un prim ministru stiindu-l vulnerabil, doar cu scopul de a-l darima imediat), instinctiv, si vulgul si o buna parte din intelectualitate, vor privi cu toata circumspectia afacerea plagiatului, in forma prezentata cu prea mult zel de o anumita parte a intelectualitatii la putere.
Cu oricit de joasa pondere de relevanta sau probabilitate va fi voind domnul Ornea sa marcheze aceste argumente, fapt este ca pina acum i-au scapat, sau le-a ocolit, ceea ce nu il califica la titlul de ginditor in numele multimii, aceea care are ingratitudinea de a nu fi pe aceleasi frecvente si prioritati cu dumnealui.
Ar mai fi inca un punct de vedere. Mai partizan poate, in contrapartita partis-pris-urilor domnului Ornea, desi nu e tocmai partizanatul meu, ce nu am fire scurte in aceasta parte a “eshicierului” pe cit are dinsul in cealalta. In articolul trecut, domnul Ornea visa utopic la un partid de stinga, pur, se subintelege, desi nu a folosit explicit termenul. Doar visind ce-ar-fi-daca-ar-fi, fara sa isi puna problema ca sa faca insusi ceva, daca tot isi doreste, preferind rugamintea la Mos Craciun, ignorind ca numai demersul de infiintare a unui partid presupune actiuni in lumea reala ce tulbura idealitatea ideatica (infiintare de sedii, racolare de membri, de care te bucuri intii ca vin –de oriunde- ca sa iti ingroase rindurile si apoi iti pui problema daca ii iei la purecat, etc) , domnul Ornea nu isi demonstraza forta de tip “causa eficiens” a gindurilor sale. Daca sint interesat de politica de stinga (doar din simplul motiv ca de 20 de ani incoace se merge – si aici si pe plan mondial- pe credid naiv si excesiv acordat dreptei), fara a visa partide pure aparute de niciunde, pot miza pragmatic pe ideea ca acest Ponta reprezinta sansa unei corectii, fie si incrementale, de stinga, sau sansa cristalizarii mai tirziu a unor directii relativ bine izolate de accidente istorice precum Mitrea, Nastase, Dincu, Rus, etc. Poate nu, dar decent e sa consideri si probabilitatea asta, fara a tot strimba din nas la Ponta ca e Ponta si catre psd ca e psd. Vrei nu vrei, asta e stinga, iar daca ti-o doresti, poti mai bine sa glosezi amendind temele ei, eventual chiar cu vehementa opozitiei, decit sa visezi o alta, venita din vreo Dispersie. Pot chiar sa inghit si alianta aparent nenaturala stinga-dreapta ca o posibila schita, chiar neintentionala, de socialism libertarian, chiar daca ar fi sa fie vreun gresit “whishful thinking”. Poate nici asta nu o sa fie, dar nici condescendenta mascata dilematic fata de niste cauze si efecte solide nu e o abordare onorabila.
Dealtminteri, doza de comentatori de nivel eseistic e deja mult prea mare, ca sa se apuce si cei din invatamintul superior de matematici de meseria asta vaga.
Nu intelege domnul Ornea cum de multi intelectuali considera irelevanta tema plagiatului Ponta? Eu nu inteleg cum au putut dumnealui si o mina de alti citiva sa marseze la o reforma a invatamintului patronata, fie si formal, de un mardeias ca Basescu. Au creat astfel ceva ce inevitabil marcat de spiritul violent al acestuia. Clasa a IX-a mutata la gimnaziu? De ce? Inteleg ca pesedeul poate aduce niste contrareforme in domeniul invatamintului superior. Dar le-a pasat celor ce au interese in aceasta zona, de talpa tarii, din licee si gradinite, cind cei preocupati de asta se zvircoleau pe la antena3? Sigur ca e usor de bestelit un realizator sau un post, dar au stiut reformistii si Domnul Ornea, care se pretinde mai moderat in toate cele, sa asculte cu adevarat si cealalta parte? Macar din elementara strategie, ca atunci cind se intoarce roata sa protejeze de reflux ceea ce credeau ca au realizat bine si deasupra intereselor proprii? Am si eu interese in aceasta zona si stiu ca lucrurile o luasera pe cale buna (premierea rezultatelor cercetarii, proiecte acordate in competitii rezonabile) inca dinainte de epoca Funeriu, asa incit reforma dorita se putea atinge pe o cale mult mai soft, cu putina intelepciune si rabdare. In numele asezarii valorilor s-a introdus un centralism politicianist cumplit in invatamintul superior, taind universitatilor dreptul si mindria de a-si construi singure standardele, asa cum s-a intimplat printr-o distilare proprie in jinduitul vest. Nu trebuie sa te duci din Ohio la Washington, din Hanovra la Berlin, din Geneva la Berna, din Lyon la Paris, ca sa capeti voie de la o comisie de la centru sa fii doctor. Universitatea care ti-a fost muma are dreptul si onoarea asta. Sigur ca da, nivelul cercetarii si invatamintului universitar nu e prea ridicat. Dar nu facind comisii de destepti care biciuie pe ceilalti asumindu-i, by default, prosti, se rezolva lucrurile. Scuze pentru vehementa, dar domnul Ornea cred ca se numara printre artizanii (ori, cel putin asa ne-a dat de inteles si aparut prin cele scrise) unui “guess” prost inspirat in iteratia politica anterioara si ii combat pe masura, sau poate cu ceva exces, rasfaturile ideologice.
Scuze pentru interventia lunga. Nu am avut timp sa o fac mai scurta. Aici plagiez nitel, ca stiu ca a zis-o cineva, dar nu imi amintesc sursa.
te rog sa m-adaugi &pe mine-n categoria \”\’telectualu\’ lui Funeriu\”. Ca, pana la urma, observ (dupa cele ce-aflai da pan\’ proaspata presa) cum ca *chiar sunt*. Shi, uite, pe *zi ce trece* ma chiar mandresc cu *ce sunt*!
Ca, ma scuzi, Liviu: un \” \’telectual d-al Madamei Andronescu\”, au, \”d-al lui Marga\” n-am fo\’ &nici nu voi putea fi vreodat\’…
Mie unuia, analiza lui Liviu mi se pare corecta. De-aceea nici n-am comentat-o.
De fapt, mie unuia mi se pare cam \”nashpa\” categoriseala asta \”a ta\” (numa\’ a ta?) Liviu: ca, orice-ai scrie, tre\’ *neaparat* de-a fi , chiar cum ma prezentai io, tzie, chiar acuma, chiar mai sus, pentru ca *tu* sa potzi intzelege. Adicatelea: ca unii/altzii *sunt* \’telectualii nu shtiu carora.
Dar de *ce* nu se mai poate-ntzelege, in Romania, lcum ca *pur &simplu oamenii chiar *pot fi ei inshishi*? Ca lauzi odata, critici o alta data?
Desigur, daca-tzi scrii *parerea* (shi nu faci, ca multa lume, chiar partizanat *platit*, nu eshti un amarat de \”mercenar\”, adica), ce anume e, oare, de condamnat, de detestat, de dispretzuit in asta?
Ca io te-ntreb, Liviu. Shi te rog sa ne scrii. Sa *imi* scrii, pentru ca ash vrea sa-tzi citesc *argumentele*.
Chestii din astea, \”pshihanalizabile\”, le inainta, mai an, un vajnic luptator pa baricadele \”Moralei\”. Chiar dansul \”pshihanalizabil\”, potrivit propriei sintagme. Uite, io consider ca A.P. (mda, pshihanalizatoru\’ de care pomenesc)
chiar *are* dreptul de-a-shi shimba opinia. Ca *noi ne-adaptam*, noi suntem ai de scriem c-am *greshit* (mde, nu chiar tatzi) cand e cazul, nu?
Mie unuia, Liviu, mi-e cam greu sa-tzi intzeleg \”pozitzia\”, sa zicem. Anume, pen\’ ca am scris &io, ca &Liviu, ca *nu vine sfarshitu\’ lumei\” daca vine USL la putere. Asta *nu* inseamna, badie (c-asha m-adriez io amicilor) ca suntem neshte \”liber-schimbishti\”.
Daca te *intereseaza* sintagma caragialeasca, uita-te, rogu-te, pan\’ *alte partzi*…
Numa\’ fain &un 2013 kum trebe,
Nea Marin
Domnule Ornea, a incerca sa te transformi din intelectualul lui Funeriu in cel al lui Ponta, nu este o dovada de fermitate de caracter. Daca unii nu inteleg ceea ce doriti sa transmiteti inseamna ca nu va exprimati foarte clar (in mod voit sau nu).
A confunda partea cu întregul nu e dovadă de mare inteligență – de subtilitate nici atît.
În „Bilanț de etapă” vorbeam explicit numai despre realizările USL din universitar și din cercetare (celor discutate atunci li se pot adăuga deja încă alte fapte mărețe, în particular OUG din MO 864 din 20.12). În articolul pe care încercați să-l comentați, fac niște observații asupra rezultatelor votului și despre USL în ansamblu. Așa cum am spus, nu cred că în domeniul economic sau financiar unii fac mai mult rău (sau bine, după gust) decît ceilalți – tot pe-acolo, cît îi lasă cadrele în care se mișcă. Nu cred nici că guvernarea USL ne va scoate din Europa, din NATO sau că ne va arunca direct în brațele mamei Rusia (pentru unii comentatori, asta ar fi fost Apocalipsa).
Le cer iertare cititorilor care nu au nevoie de asemenea explicații, dar din ce în ce mai des constat că avem și cititori care nu pricep ce citesc. Păcat de timpul lor pierdut aiurea.
Pai sigur, pentru moartea unui om este de vina medicul care nu l-a readus la viata, nu cel care l-a omorat.
In articolul Bilant de etapa, ni se spunea ca USL-ul reprezinta apocalipsa, acum, in acest articol, nu mai este nimic apocaliptic. De, firea romanului. Si eu care credeam ca domnul Ornea este consecvent!
Scolile inchise de iubitul dvs. conducator – un sfert din total – au fost dizolvate ca entitati juridice. Nu se pot „redeschide” asa cum lasati sa se inteleaga.