BIFURCATII. SNSB

Din ce in ce mai multa lume, in ultima vreme, pare excedata de mizerabilismul atotstapinitor in teatru, in film, in literatura. Parca si-ar dori si ceva luminos, tonic, o geana de speranta macar. Nu cred ca e vorba de nostalgia preceptelor realismului socialist, a obligatiei de a „reflecta aspectele pozitive“; e posibil ca, pur si simplu, sa se fi atins un prag al suportabilitatii. Desi, daca ziarele si revistele gem de articole despre profesori nepriceputi, corupti, impostori, afemeiati, plagiatori, senili, dar insurubati la catedra – balacarirea la gramada a dascalilor, de toate nivelurile, a devenit sportul national cel mai practicat si gustat –, s-ar cuveni ca un reportaj despre un profesor de virsta medie, bine pregatit, care se duce constiincios la ore, ba, in ciuda salariului mic, mai face si munca patriotica (pregatire suplimentara, cerc), e apropiat de elevi/studenti, chiar iubit de ei, e rezonabil de bun pedagog, e, cu alte cuvinte, normal, un asemenea reportaj ar trebui sa se vinda ca piinea calda si sa mai ia si vreun premiu. Iata, ar fi o tema de seminar la jurnalistica: scrieti un articol, nu neaparat atractiv, dar care macar sa nu fie aruncat dupa primele doua rinduri, despre un profesor […]