BIFURCAŢII. Studiu de caz

Cazul. Democraţia românească se manifestă frenetic. Nu ne mai oprim din alegeri, fie şi parţiale. Iar candidaţii sînt de toată mîna, de la animatori de emisiuni TV la oameni cu titluri academice. Uşor iritat de candidatura vedetei TV proaspăt unse deputat, m-am bucurat sincer că PSD a aruncat, la un moment dat, în lupta pentru păstorirea unui orăşel – de munte, să zicem –, un profesor universitar. Dar, ia stai, mi-am zis, după ce admiraţia mi s-a mai domolit, ce universitate poate fi în urbea aceea de munte? – capitală de judeţ, desigur, dar orişicît… Caut, caut şi găsesc CV-ul profesorului (mare nenorocire Internetul ăsta!, nu te mai poţi ascunde nicicum). Aflu că universitatea cu pricina se numeşte „Constantin Brîncoveanu“ şi are sedii în Piteşti, Râmnicu Vâlcea şi Brăila (conform www.univcb.ro). Bine, o fi o universitate privată despre care n-am auzit, nimic grav, sînt şi oameni foarte serioşi care lucrează în universităţi private (plecăciune, prietene Alexandru Matei!). Mă uit un pic pe CV şi constat că domnul în chestie, licenţiat şi doctor al ASE, nu e profesor, ci conferenţiar (asta nu e grav, ziarele au întotdeauna tendinţa să exagereze şi, în plus, niciodată nu ştii dacă vocabula profesor se referă […]