BIFURCAŢII. Ţările

  • Recomandă articolul
Aud că şi la Bucureşti e cald rău. Nu vă mai spun cum e la Tokyo, la 84% umiditate şi 33 de grade (feels like 38). Ce să faci pe căldura asta? Dormi, dacă poţi, stai sub aerul condiţionat, dacă suporţi, pînă te-mbolnăveşti, picoteşti şi ziua, intri-n adormire precum fraţii masoni la vreme potrivnică (asta dacă nu eşti japonez, caz în care, evident, munceşti). Noroc cu Internetul şi cu preşedintele nostru, Dumnezeu să-l ţie!, că mă mai scoate din amorţire. Mai scapă excelenţa sa cîte una bine chitită, aşa, doar ce-are-n guşe şi-n căpuşe. Zilele trecute, a comis-o din nou. „Eu mă simt bine în ţara mea“, a spus domnia sa, şi nu pot decît să-l fericesc pentru senzaţia asta de bine. De-aia îl iubesc eu pe domnul Băsescu: pentru că e fundamental cinstit şi spune adevărul, precum un copil inocent, chiar şi atunci cînd nu vrea – mai ales cînd nu vrea. De altfel, îl şi înţeleg perfect. Cine nu s-ar simţi foarte bine în ţara lui? Şi eu m-aş simţi foarte bine în ţara mea. Doar că eu nu trăiesc în ţara mea. Eu trăiesc în ţara lui, în ţara preşedintelui Traian Băsescu. Pe care l-am votat. Ţara […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.