BIFURCAŢII. Termopane, termopane

Ce  ger am îndurat la mine-n cameră zilele astea! Bloc construit în 1988. Ferestrele se-nchid îndoielnic. Pe la începutul anilor nouăzeci, am mai pus un rînd de ferestre, duble. Nici alea nu se-nchid: s-au curbat, torsionat după vreun an. „Era lemnul ud, ce să-i faci“. Păi, chiar aşa, ce să-i faci? D-apoi după douăzeci de ani, „îmbătrîneşte el şi omul, se mai strică, dar lemnul“… Ce bine le zice tîmplarul, specialistul. M-a liniştit. Aşa e. Geaba pun şi o pătură colac între ele, acolo unde le-ar sta bine merelor. Geaba burduşesc cu purfix. Tot trece. Şi aşa, cu trei rînduri de ferestre, e mai rău ca-n cort. Barem acolo, vîrît bine-n sac şi cu toate fermoarele trase, nu suflă vîntul. La mine suflă. Gerul, vîntul, habar n-am ce, dar ceva suflă şi e frig. Biroul meu e lîngă geam. În spatele scaunului – ţevile calde. Sub geam – caloriferul. Nu face faţă. E frig. Prost am fost că n-am pus termopane. Mi-era groază de revoluţie în cameră, de mizerie – nici banii nu prisoseau. Dar la alţii de ce se-nchid ferestrele alea vechi? De ce la francezi, cu double vitrage al lor, e bine şi cu cercevele din lemn, nu […]