BIFURCAŢII. Transdisciplinaritate, reformă, prostie

Într-o discuţie cu un reporter de la TVR, am aflat că Ministerul chiar pregăteşte noi planuri de învăţămînt (ei le zic curricula) pentru şcoli şi licee – e mult de cînd ne tot ameninţă, se pare că, acum, chiar ne apropiem de potou. Se aude şi că prinde teren ideea unei abordări transdisciplinare a ştiinţelor. Termenul a fost folosit de reporter şi-mi vine greu să cred că l-a inventat, trebuie să fie exact ce i s-a spus la Minister sau la Institutul pentru Ştiinţele Educaţiei. Am întrebat ce înseamnă asta exact şi mi-a răspuns că e vorba despre predarea ştiinţelor în interdependenţă, cu accentuarea legăturilor dintre ele. Nu mi-e clar despre ce e vorba, dar, dacă e să facem legături între matematică şi fizică, între fizică şi chimie, între chimie şi biologie etc., atunci nu e nevoie de nici un termen complicat şi insuficient definit – legături s-au făcut întotdeauna, e o chestiune elementară, de bun-simţ. Doar că, înainte de a face legături, trebuie să ştii între ce le faci. Probleme apar datorită dinamicii proprii a fiecărei discipline: de exemplu, mecanica se predă, la fizică, în clasa a IX-a şi are nevoie de calcul diferenţial şi integral care se predă, […]