BIFURCATII. Triumful talentului

„Toate proastele au carnet de conducere! O sa-mi iau si eu.“ Asa a spus odata, cu naduf, o, va asigur, foarte simpatica doamna. Si, bineinteles, si-a luat. Multe dintre romanele si piesele de teatru ale „noului val“ ma fac sa-mi aduc aminte de replica asta. Par scrise cu obida celui care a citit tot soiul de prostii si ce si-a zis: „Daca tot apare orice, daca asta scrie, eu de ce n-as face-o? Ce, eu oi fi mai prost?“. Si, intr-adevar, nu e. Aproape toti autorii care au irupt dupa ’90 scriu foarte bine, au si idei, sint, cum ar veni, talentati. Ce nu mi-e deloc clar e de ce scriu. Daca au, adica, si alt motiv in afara aceluia ca o pot face si al eventualului cistig material sau de imagine. Nu razbate din paginile scrise de ei nici un strigat, ei nu par chinuiti de nimic, nu dau impresia ca ar vrea sa „comunice“ altceva in afara usurintei cu care leaga frazele. Cartile sau piesele acelea n-au nici o miza, nu vor sa schimbe nimic, dar nici nu fac vreun rau. Romanele ataca, de cele mai multe ori, subiecte „fierbinti“ sau macar la moda, unele deloc sau doar […]