BIFURCATII. Un animal ciudat
- 13-04-2006
- Nr. 316
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 0 Comentarii
E destul de bizara reactia celor care afla ca sint matematician. Cu probabilitate aproape de valoarea maxima, fiecare se grabeste sa-mi spuna ca, in scoala, matematica i-a placut, sau, cel mai adesea, nu i-a placut. Uneori apar si detaliile: unuia i-a placut algebra, altuia geometria (mai rar), altul n-avea vedere in spatiu, cutare nu putea sa sufere calculele de la trigonometrie, cestalalt a capotat la analiza. E ciudat, pentru ca, din cite am observat, cind se prezinta un chimist, sau un medic, de exemplu, nimeni nu se gindeste sa-i spuna in ce raporturi se afla in scoala cu chimia, fizica sau biologia. De fapt, asta e numai introducerea. Irepresibila nevoie de destainuire face, in general, trecerea catre o curiozitate care, de multe ori, abia mascheaza o usoara iritare. „Si, zi, mai e ceva de descoperit in matematica?“ Pasamite, omul care a trecut prin liceu sau chiar prin politehnica nu e deloc convins ca dupa integrale (s-au facut doar si alea multiple!) mai e ceva de cautat. Aici e marea problema. Daca fizicianul, chimistul, biologul, medicul pot explica in cuvinte foarte pe intelesul unui public nespecialist cu ce se ocupa, in ce consta preocuparea lor, noi nu avem aceasta posibilitate. Lumea […]