BIFURCAŢII. Un fel de psalm pe care, din păcate, mi-l spun din ce în ce mai des

Lui Radu Cosaşu   Fericiţi cei lipsiţi de dubii, cei pentru care între alb şi negru nu mai există nimic. Fericiţi cei pentru care lumea e simplă, limpede şi, de aceea, lesne perfectibilă, de ajuns fiind să separe ei grîul de neghină, operaţiune nu doar necesară, urgentă şi legitimă, ci şi evident posibilă în condiţiile date, pentru ca, mereu proaspăt Big bang, să o putem lua, nevinovaţi şi puri, de la capăt. Fericiţi cei cu convingeri de neclintit, fie ele de dreapta sau de stînga. Fericiţi cei cu somnul netulburat de amarnice dileme. Fericiţi cei cu fruntea netedă pentru că sub ea nasc numai gînduri frumoase şi juste. Fericiţi cei care ştiu în orice clipă ce e rău şi ce e bine. Fericiţi fanaticii adevărului, căci nimic nu este mai bun decît adevărul – integral, fireşte.   Fericiţi cei care pot urî şi iubi fără rest.   Fericiţi cei întotdeauna hotărîţi, întotdeauna gata să-şi asume dificilul şi, da, ingratul rol de procuror pe lîngă noi, ceştilalţi, căldiceii a căror slabă credinţă niciodată n-a mişcat din loc măcar un pai şi n-a despărţit apele nici unei mări. Fericiţi toţi aceştia, cîţi or fi ei – puţini, sper –, în lumea lor […]