BIFURCAŢII. Un Parlament de largă concentrare democratică

Ciudat va mai arăta viitorul Parlament, populat de actori, cîntăreţi, sportivi, toţi numai buni să facă legi, oameni pe care partidele se întrec să-i ademenească în nou înfiinţatele colegii. Pe de altă parte, dacă Parlamentul ţării l-a suportat – cu opinteli, dar, de fapt, n-a prea crîcnit – optsprezece ani pe un, să zicem, Vadim Tudor, de ce nu l-ar răbda, cuminte, şi pe unsul liberal Florin Călinescu? Ce competenţe mai mari are numitul Vadim? Circari sînt, amîndoi, la fel de pricepuţi. Iar Călinescu are, orişicît, o meserie pe care, cîndva, a făcut-o foarte bine. Dar veşnic verdele Mihai Constantiniu sau liberala Dida Drăgan, cu ce ar fi mai prejos decît, să spunem, neoliberalul Mihai Mălaimare? Artişti cu toţii. Ca şi Szoby Cseh despre care aud că va candida pentru PD-L. Pentru Mălaimare, varianta optimistă (pe cea pesimistă nu v-o spun) e că s-a amestecat în politica de toate culorile din dorinţa sinceră de a rezolva cumva problemele teatrelor. Că, en passant, a obţinut cîte ceva şi pentru teatrul lui, Masca, nu-i bai, scopul tot (prea) înalt e şi oricum sînt prea puţine teatre în Bucureşti. De ce nu am admite că un impuls la fel de nobil i-a alungat […]