Black metal-ul: între magie şi pop culture

Încă de la începutul anilor ’90, pe scena rockului norvegian, încep să se pună bazele unei noi subculturi, o reacţie împotriva celei dominate de mai vechiul slogan „sex, drugs and rock’n’roll“. A te ridica împotriva a ceea ce defineşte cel mai bine lumea artistică din care faci parte poate stîrni multe controverse, avînd ca rezultat atît o deviere a mesajului, cît şi numeroase respingeri din partea celor implicaţi. Întrebarea firească este cum va reuşi să supravieţuiască o subcultură subversivă, avînd în vedere originile sale, o subcultură care, inclusă în fenomenul pop culture, vrea să se elibereze, aruncînd în aer fundamentul pe care se sprijină. Va fi ea corect înţeleasă şi integrată universului cultural căruia îi aparţine? Acestea ar fi unele dintre problemele pe care apariţia black metal-ului norvegian pare să le stîrnească prin încercarea lui de a înlocui, cu un sound nou şi original, acele formaţii, producătoare a mii de albume ce „sunau toate la fel“ (Varg Vikernes) şi promovau o estetică a utilului printr-o artă a delectării. Sub imboldul nemulţumirii faţă de cultura heavy metal, Varg Vikernes va crea, în 1991, Burzum, proiect solo care prin muzica lui „mai personală şi mai originală“ urmărea să fie un nou început. […]