Blood Ties. Un remake de şcoală veche

  • Recomandă articolul
Legături de sînge, al patrulea lungmetraj semnat de Guillaume Canet, este un caz inedit în cinematografia mondială: există mai mulţi regizori care au făcut un remake hollywoodian după un film de succes realizat de ei în ţara de origine (deschizător de drum a fost Hitchcock, cu Omul care ştia prea multe / The Man Who Knew Too Much), dar nici un altul care să fi reuşit asta cu un film în care doar a jucat.   Chris are 50 de ani şi şi-a petrecut ultimul deceniu după gratii, fiind condamnat pentru omucidere. În schimb, Frank, fratele lui mai mic, este poliţist. Şi chiar e considerat unul priceput, se pare, deşi, din ceea ce vedem pe ecran, nu prea înţelegem de ce. Sora lor, Marie, este şi ea pe-acolo (în ciuda unor ocazionale răbufniri, personajul lui Lili Taylor e pur decorativ). Paradoxal, copilul favorit al tatălui lor, Leon, este „oaia neagră“ Chris. Asta şi pentru că mezinul Frank era preferatul mamei lor, pe care Leon a alungat-o din casă, interzicîndu-i să-şi mai vadă progeniturile, pentru că, zice capul familiei, era o desfrînată drogată şi violentă.   Deşi, atît timp cît Chris zăcuse la răcoare, Frank refuzase să-l viziteze, străduindu-se din greu […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
object(WP_Term)#12894 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }