Bonjour tristesse

Preşedintele României a spus că e „puţin trist“, atunci cînd ziariştii l-au întrebat ce simte la anunţul retragerii lui Theodor Stolojan şi la numirea unui alt candidat mandatat să preia postul de prim-ministru al României. Lovitură de teatru, lovitură sub centură sau răbufnire finală a unui om ajuns la capătul răbdărilor? Gest premeditat sau un gest necugetat? Cap sau pajură? Credem – simplă supoziţie – că inima şi capul lui Stolojan, beneficiarul aranjamentelor de culise dintre PD-L şi PSD, nu a mai rezistat presiunii venite din exterior. Pur şi simplu a refuzat să mai fie marioneta lui Traian Băsescu şi a baronilor din actualul arc guvernamental, ce vor cu orice preţ să intre în viitorul cabinet. Aşa cum tînjeau „La Moscova! La Moscova!“, nefericitele surori ale lui Cehov, gîndăcărimea de partid din judeţe se vrea acum la Bucureşti. Atît în PSD, cît şi în PD-L, bajbuzucii regionali au căpătat putere, bani şi relaţii, astfel că vor să conducă şi ţara.   Ura faţă de PNL şi faţă de Dinu Patriciu din partea şefului statului român a luat forme inedite şi a transformat actul guvernării într-o meschinărie de intrigi bizantine. Restul sînt vorbe de clacă, interese partizane, goană după aur, găunoşenie […]