Budapesta 1956. Revolutia

György Konrád este o „notiune“, cel putin asa am crezut pina a-l cunoaste. Apoi, cind am fost gazda intilnirii intre domnia sa si prietenii sai din Bucuresti… mi-am notat retetele de maiestrie culinara despre care a vorbit minute intregi cu o pasiune greu de oprit. Oare mai aveam nevoie sa mi se confirme ca marile personalitati sint de o generozitate si de o modestie care muritorilor de rind nu le vine sa creada ca exista? György Konrád a ramas in continuare pentru mine o „notiune“ – dar una concreta, care atunci cind ne intilnim se intereseaza de starea sanatatii mele si a alor mei, despre cum se simt legumele si florile din gradina casei mele taranesti, daca nu ducem lipsa de ceva… Deci, o „notiune“ cu un suflet cit o catedrala, pe care o lumineaza ideile sale, si volumele sale, si eseurile sale, si tristetile sale, si nelinistile sale, si filozofia sa care-l face sa fie mereu senin. Sa imparta cu cei din jurul sau bucuria premiilor si a recunoasterilor la nivel european: Premiul Herder, Premiul Maecaenas, Premiul Kossuth, Premiul pentru Pace al Librarilor din Germania, Premiul pentru Pace al PEN Clubului International, Premiul Europei Centrale, Medalia Goethe, Premiul Carol… […]