Bunicul meu, academicianul

Si acum unde mergem? La botez. Pe cine botezam? Pe stranepotul tau. Care dintre ei, ca eu am multi stranepoti? Nu ai decit unul. Baiatul lui Ion si al lui Beti. Nepoti ai mai multi. Si unde e botezul? La biserica noastra? (Peste drum de casa e o bisericuta ale carei clopote te trezesc duminica dimineata.) Nu, la biserica greco-catolica unde Beti si Ion au facut si cununia. Urmeaza citeva minute de tacere. In care eu, cu mina in mina lui, incerc parca sa-i transmit ceva din puterea mea. Sa-i fac o infuzie de tinerete. Unde mergem acum? Ti-am mai spus. La botezul lui Ion, stranepotul tau. Si mergem aici, peste drum? Nu. Mergem in celalalt capat al Bucurestiului. Aha. Si din nou tacere. In biblioteca, obsedantul afis. Old professors never die, they only lose their classes. Refuz sa-l las sa vegeteze. Trebuie sa-l aduc inapoi. Incep tirul. Unde mergem? Nu stiu. Dar abia ti-am spus. Da, dar eu nu mai tin minte. Am uitat. Mergem la botez. La stranepotul tau, fiul lui Beti si al lui Ion. O mai stii pe Beti? Poate am cunoscut-o. Sigur ca ai cunoscut-o. Spuneai ca-i draguta. Daca asa am spus eu inseamna ca […]