Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Cafea cu aromă de istorie
- 05-03-2009
- Nr. 464
-
Ovidiu ŞIMONCA
- MEMORIALISTICĂ
- 5 Comentarii
Prima idee pe care insistăm să o enunţăm la începutul acestei cronici (pentru a îndepărta orice urmă de tăgadă sau de ambiguitate) este că acest volum, Confesiunile unui cafegiu, ne înfăţişează un infern ca stare de fapt. Lumea pe care o descrie Gheorghe Florescu este cea a şmecherilor, a învîrtiţilor, a aranjaţilor, a celor care îşi urmăresc prosperitatea personală dincolo de capriciile unui dictator. Sistemul comunist pe care Gheorghe Florescu îl descrie nu ţine neapărat de o persoană (Ceauşescu), ci este produsul unui întreg angrenaj. De fapt, dacă citim cu atenţie cartea lui Gheorghe Florescu, vom vedea că toată încrengătura de securişti care decidea în comerţul socialist îşi sporea veniturile cu cît situaţia în ţară se înrăutăţea. Există un efect invers proporţional între mizeria în care se scufunda populaţia şi averile securiştilor, tot mai impozante. Gheorghe Florescu descrie foarte bine cum liota de securişti devenea tot mai întinsă, tot mai mulţi rîvneau la „fructul oprit“ (cafea şi alte delicatese) şi doreau să-şi umple servietele „ca de popă“. Gheorghe FLORESCU, Confesiunile unui cafegiu, Editura Humanitas, Colecţia „Memorii/ Jurnale“, Bucureşti, 2008, 504 p. Whisky, coniac, lichior şi şueta revoltată Ceauşismul tîrziu este perioada cînd securiştii luau cu ambele mîini, […]
Felicitari,domnule Florescu,pentru cartea pe care ati scris-o!Va urez multa sanatate,viata lunga,bucurii impreuna cu familia.Ati scris cu mare pasiune si frumusete Confesiunile unui cafegiu.Sper ca veti mai povesti si alte lucruri.Nu va lasati calcat in picioare de securisti,spuneti-i pe toti, dati-le la toti numele adevarat.Mult noroc si curaj.
Domnul Gheorghe Florescu scrie in carte si domnul Ovidiu Simonca reia in articol informatia ca la Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania era, prin 2003, secretar general Sorin Iulian, fost general-colonel de Securitate. M-ar interesa: mai este in functie? O functie platita, nu-i asa?, din cotizatiile evreilor din Romania… Ce s-a intamplat cu Sorin Iulian, dar cu sotia sa, Gisela Iulian, secretara Comitetului de Partid la Securitatea municipiului Bucuresti, pe care Gheoghe Florescu o aminteste in carte ca fiind „supraveghetoarea tuturor manastirilor de maici din Romania”. Sunt curios daca, in cazul acestui cuplu celebru, a vorbit cineva, in afara de Gheorghe Florescu, despre raul pe care l-au facut in vremea comunismului…
Aveau si de cafea, dar la o cafea, lesii, cehii si ungurii, „complotau” inteligent. Cafeneaua este de sorginte central-europeana, nu balcanica. La noi e birtul.
Citeste cartea lui Padraic Kenney, „Carnavalul revolutiilor – Europa Centrala 1989”, aparuta la Curtea Veche.
Vei vedea ca europenii centrali faceau si „carnavaluri”, ca sa poata demistifica comunismul.
Aroma cafelei in Bucuresti insa era impregnata de tot soiul de ‘miroase”, iar Carnavalul a fost detonat tot de cei care aduceau cafeaua la Florescu…
Cartile de memorii cele mai apreciate si mai vandute in 2008-2009 sunt „Memorii” de Valeriu Anania si „Confesiunile unui cafegiu” de Gheorghe Florescu. Autorii nu se bat cu caramida in piept ca au fost anticomunisti. Vad. Descriu. Prezinta cazuri si situatii. Sunt credibili. Au umor. Si, cum bine ziceti in cronica, „nu se considera nici inger, nici demon”. De aceasta data, Dan C. Mihailescu a avut mana buna sa-l sustina pe Gheorghe Florescu. Dar si redactorii vostri au intuit bine valoarea acestor carti.
Tuturor le convenea – securisti sau artisti – sa bea cafea la „Armenas”! Asta le linistea constiinta… il barfeai pe Ceausescu si mai luai o gura de cafea. Ce sublima disidenta!
Excelenta decizia lui Gheorghe Florescu sa-si publice memoriile. Intelegem mult mai bine ca a fost nu doar „rezistenta prin cultura”, ci si „rezistenta printr-o cafea Avedis”.
Ce jos am fost cu protestele… Nu stiu daca polonezii de la Gdansk si din sindicatul „Solidaritatea” aveau timp de cafele. Dar, la noi, timpul era nesfarsit, ne placea cafeaua…