„Cahn zis Crohmalniceanu“

Am citit cu mai multe saptamini in urma – cu interes, dar si cu scepticism – articolul Sandrei Dungaciu asupra imposibilitatii reproducerii intergenerationale a antisemitismului in Romania. Ma grabesc sa precizez mai intii ca formularea imi apartine, apoi ca o pretuiesc mult pe autoare si ca aceasta referinta nu are nicidecum un caracter polemic, fiind mai mult un pretext pentru a innoda o discutie. Opinia conform careia antisemitismul face parte dintre reziduurile vechii societati romanesti, care vor disparea de la sine prin schimbarea generatiilor, asemenea altor metehne, este destul de raspindita si, indraznesc sa spun, destul de naiva. Ea se intemeiaza insa pe doua observatii de bun-simt si este expresia unei evidente bunavointe culturale. Observatiile privesc criminalizarea sistematica a antisemitismului de catre cultura politica moderna, tot mai larg raspindita in Romania postcomunista, precum si diminuarea numerica spre disparitie a comunitatii evreiesti din Romania. Altfel spus, acolo unde nu va reusi o noua educatie, va contribui lipsa de obiect. Personal, cred ca acest rationament este gresit – iar criticarea lui, necesara. Nu cred insa ca e de pus la indoiala bunacredinta a celor ce gindesc astfel. Este reflexul unui evident sentiment de jena fata de persistenta fenomenului, dar si al unui […]