Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Caietele lui Ozias și „motivul tatălui“ la Ion Vianu
- 18-06-2010
- Nr. 529
-
Nedeea BURCA
- Literatură
- 4 Comentarii
„Dar aş minţi spunînd că îmbogăţirea, intelectuală, morală, din aceşti ani era împlinire: pe măsură ce se adîncea experienţa mea de viaţă, simţeam mai adînc rana profundă a exilului. […] În anii aceia am descoperit, citit în singurătate, recitat cu voce tare, fără să fiu auzit de nimeni, un poem al lui Blaga: Cîntec despre regele Ion: «Avem acelaşi nume tu şi eu/ că-i iarnă sau că-i primăvară/ ne cheamă azi pe toţi la fel: Ion fără de ţară. Un vaer dac-ar fi s-auzi/ a zecea, mia oară,/ să ştii că unu-i pentru toţi:/ Ion fără de ţară». Da, ne chema la fel, plecaţi sau rămaşi, dar trebuia, aşa mi se părea că înţeleg mesajul poetului, să rămînem unul pentru toţi“, mărturisea odinioară Ion Vianu în Amintiri în dialog, cartea scrisă împreună cu prietenul său de-o viaţă, Matei Călinescu. Şi pesemne că nu întîmplător a fost el marcat de substanţa lirică a versurilor citate, cîtă vreme tocmai Lucian Blaga a fost cel care, în Trilogia culturii, a supus unui examen extrem de subtil dorul, jalea şi urîtul, ca stări sufleteşti ce pot fi exteriorizate doar prin vorbe intraductibile într-o altă limbă… Ion Vianu n-a plecat de bunăvoie din […]
Nu toţi cei care au plecat, „ne dau lecţii” şi „fac pe nebunii”… Dar, într-adevăr, sunt câţiva, extrem de zgomotoşi, care vorbesc vorbe fără să înţeleagă situaţia din Ro. Noi, pe bună dreptate cred, suntem exasperaţi de ceea ce ni se întâmplă. Acum nici eu nu mai zic, aşa cum am făcut ani la rândul, că „e vina noastră”. Mă refer la cei dureros de neajutoraţi în faţa tăvălugului care ne frânge spinarea, la propriu şi la figurat. Cred că dacă nu ne trezim urgent, continuând să admitem călcarea în picioare a celor mai elementare valori – şi nu mă refer doar la cele culturale – va fi şi mai rău (se poate!). Va trebui să ne înţelegem istoria şi da, nu mă jenez s-o spun, să ne iubim ţara, atât cât s-o scoatem din marasm. Ar trebui să nu fim supăraţi nici pe cei care ne alintă cu batjocura lor, ci să ne fie milă de ei, sunt bolnavi… ura de sine e şi o boală românească! Într-adevăr, cărţile lui Ion Vianu sunt cărţi puternice, care ne pot ajuta să ne regăsim… Într-adevăr, avem nevoie de oameni ca Ion Vianu, avem nevoie de modele!!!
Adica nu e rusine sa-ti iubesti, totusi, tara? Nu mai e cool s-o injuri de la distanta, ca sa priceapa tot mapamondul cat de inteligent, a toate stiutor si IMPORTANT poti fi dand doar „lectii” de la distanta tuturor nenorocitilor care inca nu si-au facut coada colac alegand sa faca pe desteptii de pe unde si-a intarcat dracul iapa, sau nu s-au curatat inca de foame si de durere??? Ca istoria romanilor e interesanta si mai exista scriitori contemporani care nu scuipa cu dispret pe cultura noastra, asa cum e, atata cata e??? Sa ne traiti, domnule Ion Vianu! Avem atata nevoie de oameni ca dvs!
pentru ca nu s-a lăsat prinsă în în jocul coteriilor literare, pentru felul responsabil în care tratează scriitorii români contemporani şi cărţile lor valoroase. Colegial, D.D.
Imi place textul tau fiindca nu utilizezi limbajul ala imposibil de la noi de la Facultate! Dar trebuie sa recunosti ca te-a ajutat si subiectul… cartea lui Ion Vianu e intr-adevar buna… sorry, eu am citit-o cu mult inaintea ta. Dar, oricum, mai bine mai tarziu decat niciodata…
m.