Calatorie de iarna si demonii muzicii

Incercam saptamina trecuta cu glosam pe marginea relatiei dintre muzica si consumatorii ei. Poate nu e cea mai fericita formulare pentru „iubitorii muzicii“. Melomanii de toate felurile, preocuparile, virstele, nivelurile de cultura sau chiar si fara nici un fel de pregatire speciala. Ne aducem aminte de o consemnare din Tropice triste, a lui Claude Lévy-Strauss, unde antropologul si etnograful francez era uluit de faptul ca un trib de indieni amazonieni a ascultat extrem de concentrat citeva lucrari de Bach. Este limpede ca muzica nu exista „in sine“, chiar daca sunetele se produc in mod natural, iar omul a reusit nu doar sa le re-produca, dar sa si inventeze, pe cai artificiale, altele noi. Ce facem cu muzica? – ar fi o intrebare nici macar noua, exista sute de tomuri care ne lamuresc, mai mult sau mai putin explicit si savant, cum se raporteaza muzica la noi si noi la ea. N-am vrea sa prelungim prea mult aceste divagatii, caci, poate, tocmai aici ar fi esenta muzicii, in a o percepe in profunzimile ei fara a o diseca in fel si chip. Prin cuvinte si ginduri, chiar daca am ajuns sa traim intr-un timp al comentariilor si mai putin al „traitului“. […]