Între 11 şi 22 mai a.c., are loc cea de-a 69-a ediţie a celui mai important eveniment cinematografic anual al planetei, Festivalul Internaţional de Film de la Cannes. Este o ediţie istorică pentru cinematografia românească, pentru prima dată reprezentată de două filme în Competiţia principală a Festivalului.
Cristi Puiu – regizorul-scenarist care, în urmă cu 11 ani, tot pe Croazetă, declanşa o revoluţie ce avea să dea naştere Noului Cinema Românesc, prin cel de-al doilea lungmetraj al său, Moartea domnului Lăzărescu, distins cu cel mai important premiu al secţiunii „Un Certain Regard“ – ajunge pentru prima oară în Competiţia principală de la Cannes, cu al patrulea lungmetraj (dacă nu punem la socoteală experimentul Trei exerciţii de interpretare), Sieranevada, o coproducţie România-Franţa-Bosnia şi Herţegovina-Croaţia-Republica Macedonia. Filmul ne prezintă o zi crucială din viaţa medicului bucureştean „Lary” (interpretat de Mimi Brănescu, care mai colaborase cu Puiu la scurtmetrajul Un cartuş de Kent şi un pachet de cafea, distins la Festivalul de la Berlin în 2004, şi la deja amintitul Moartea domnului Lăzărescu). La trei zile de la atentatul împotriva revistei pariziene Charlie Hebdo şi la 40 de zile de la moartea tatălui său, protagonistul participă la tradiţionalul parastas în memoria celui din urmă, ocazie care strînge laolaltă întreaga familie. Însă cei prezenţi la parastas, prinşi în conflictele lor cotidiene, numai de rememorarea celui dispărut nu mai au timp, iar evenimentele iau o turnură dezastruoasă, care îl obligă pe Lary să-şi confrunte temerile şi trecutul, precum şi să-şi reconsidere locul din cadrul familiei.
Cristian Mungiu se află deja la a treia selecţie în Competiţia canneză, după ce, în 2007, cucerise, cu 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile, cel mai rîvnit premiu al Festivalului (Mungiu este, pînă acum, singurul cineast român care se poate mîndri cu un Palme d’Or pentru lungmetraj), iar în 2010, obţinuse, cu După dealuri, premiile pentru scenariu şi interpretare feminină. Bacalaureat (coproducţie România-Franţa-Belgia), al patrulea lungmetraj individual al regizorului‑scenarist, este tot o dramă, avînd în centru o familie disfuncţională (titlul de lucru a fost Fotografii de familie), de această dată dintr-un orăşel transilvan. Personajul principal, Romeo Aldea (interpretat de Adrian Titieni), este şi el medic, a cărui fiică, Eliza (Maria Drăguş, o tînără actriţă stabilită în Germania, care a jucat şi în filmele cunoscutului cineast Michael Haneke), trebuie să ia examenul de finalizare a studiilor liceale cu o medie mare, pentru a putea beneficia de o bursă în Marea Britanie. Dar în ziua de dinaintea primei probe scrise, Eliza este agresată de un necunoscut, iar Romeo este dispus să facă orice pentru ca ea să nu-şi pericliteze viitorul pe care el însuşi i-l decisese. În plus, medicul are o relaţie extraconjugală cu o fostă pacientă, mamă a unui băiat cu probleme, iar despărţirea de fiică îi va aduce, probabil, şi despărţirea de femeia cu care convieţuise timp de decenii.
Celor doi cineaşti români nu le va fi prea uşor să intre în palmaresul Festivalului, deoarece au de înfruntat numai competitori redutabili. Regizorii ale căror noi filme au fost incluse în Competiţie – şi care vor fi evaluate de juriul prezidat de către creatorul seriei Mad Max, australianul George Miller – au fost aleşi pe sprînceană de Thierry Frémaux şi echipa lui: americanii Jim Jarmusch, Jeff Nichols şi Sean Penn, belgienii Jean-Pierre şi Luc Dardenne, brazilianul Kleber Mendonça Filho, britanicii Andrea Arnold şi Ken Loach, canadianul Xavier Dolan, danezul Nicolas Winding Refn, filipinezul Brillante Mendoza, francezii Olivier Assayas, Bruno Dumont, Nicole Garcia şi Alain Guiraudie, germanca Maren Ade, iranianul Asghar Farhadi, olandezul Paul Verhoeven, spaniolul Pedro Almodóvar şi sud-coreeanul Park Chan-wook.
Oricum, cu sau fără premii pe Croazetă, ediţia de anul acesta va rămîne un moment de referinţă în istoria filmului românesc, mai ales că şi un al treilea lungmetraj autohton (tot o coproducţie, cu Franţa, Bulgaria şi Qatar) a fost inclus într-o secţiune competiţională a Festivalului, „Un Certain Regard“ (unde, în anii trecuţi, intraseră, pe lîngă deja menţionatul Cristi Puiu, Radu Muntean şi Corneliu Porumboiu). Cîini este debutul în lungmetraj al regizorului-scenarist Bogdan Mirică, şi ca atare concurează şi pentru Caméra d’Or (trofeul decernat, acum un deceniu, filmului lui Porumboiu A fost sau n-a fost?). Protagonistul, Roman (Dragoş Bucur), primeşte moştenire un vast şi dezolant teren de lîngă graniţa cu Ucraina, dar atunci cînd vrea să-l vîndă, descoperă că bunicul său fusese un cap al traficului din zonă, iar oamenii acestuia nu au de gînd să renunţe prea uşor la „afacerile“ lor. Iar România este reprezentată, în competiţiile canneze, şi de două scurtmetraje: producţia independentă 4:15 p.m. sfîrşitul lumii, scrisă şi regizată de Cătălin Rotaru şi Gabi Virginia Sarga, a fost inclusă în competiţia filmelor scurte (unde, în 2004 şi 2008, au primit Palme d’Or-ul Trafic de Cătălin Mitulescu şi, respectiv, Megatron de Marian Crişan), iar Toate fluviile curg în mare, o producţie UNATC semnată de Alexandru Badea, este prezentată în secţiunea studenţească „Cinéfondation“ (unde s‑au mai remarcat, la vremea lor, Mitulescu sau Porumboiu).