Canoane critice sub semnul întrebării (I)

Publicarea, în 2012, a cărții lui Andrei Gorzo Lucruri care nu pot fi spuse altfel a însemnat, cel puțin în ceea ce mă privește, un adevărat salt către profesionalizarea studiilor teoretice despre film în contextul în care gîndirea critică și teoretică despre cinema era mai puțin decît o nișă a gîndirii critice autohtone. De aceea, am simțit nevoia de a intra în dialog cu ideile formulate de Gorzo în propria carte. Pariul din volumul publicat în 2012 a fost cîștigat de autor, iar intenția de a aduce în discuție, în teoria de film de la noi, cel mai influent curent de gîndire despre cinema și criticile care i s-au adus mi se părea extraordinar de bine-venită în acel moment. Odată cu apariția cărții Imagini încadrate în istorie: Secolul lui Miklós Jancsó, Andrei Gorzo revine cu un volum care lovește simultan în două direcții: recuperarea unui mare regizor european despre care, deși a fost mai mult sau mai puțin canonizat în circuitul festivalurilor de film (primind Premiul pentru Cea mai Bună Regie la Cannes, în 1972, pentru Psalmul roșu), s-a scris foarte puțin comparativ cu un regizor precum Bela Tarr, poate cel mai cunoscut cineast maghiar în viață; și repunerea în […]