Canoane critice sub semnul întrebării (II)

*Așa cum am scris în prima parte a acestei cronici, textul meu nu va aborda exegeza făcută de Andrei Gorzo cineastului maghiar Miklós Jancsó, ci doar considerațiile teoretice din prima parte a cărții sale.   În Imagini încadrate în istorie: Secolul lui Miklós Jancsó, Andrei Gorzo pune în discuție cîteva dintre ideile despre auctorialitate în cinema și chestionarea acestora din perspectiva mai multor metamorfoze pe care critica de cinema și diferitele școli de gîndire le-au impus de-a lungul timpului. În acest context, acesta aduce în discuție manifestul semnat de cineaștii argentinieni Fernando Solanas și Octavio Getino, Către un al treilea cinema (Hacia un Tercer Cine), probabil unul dintre cele mai citate texte ale cinemaului politic al anilor ’60-’70. Nu voi expune ideile amintite de cei doi argentinieni în manifestul lor. Este însă lesne de înțeles de ce, dorind să realizeze filme militante, a căror funcție era să îl transforme pe spectator și să facă din acesta un „actor“ (militant) în cadrul procesului politic, o asemenea critică angajată s-a îndreptat (și) înspre moderniști. Prima critică a lui Solanas şi Getino era împotriva sistemului hollywoodian (modelul primului cinema). A doua critică era orientată împotriva artei europene personalizate (modelul celui de-al doilea cinema, […]